Recenzie: Edmondo de Amicis - Iubire și gimnastică

Cred că mulți dintre voi știați, ca și mine de altfel, de o singură carte a lui Edmondo de Amicis, și anume, celebra Cuore.  Ei bine am avut ocazia și plăcerea să descopăr că mai există și alte romane scrise de autorul italian. 

Despre ce carte e vorba? Despre „Iubire și gimnastică”, o carte editată de Allfa în 2012 în colecția Iubiri de altădată, colecția aceea de buzunar, cochetă și roșie, în mare parte, în care se mai găsesc autori precum Cehov, Daudet ori Jane Austen.

Celor care ați făcut cunoștință cu de Amicis mai demult vă pot spune că a rămas același pedagog plin de sentiment și dăruire pentru educație și cultură. Celorlalți vă spun că la de Amicis puteți găsi o sensibilitate aparte, dacă știți unde să vă uitați și mai ales puteți să explorați o literatură cum nu ați mai întâlnit, mai ales în contextul actual când mare parte din cărțile ce ne ajung în mâini sunt americane ori britanice.

Recenzie: Oliviu Crâznic - ...și la sfârșit a mai rămas coșmarul

Nici nu știu cum să vă explic mai bine plăcerea și satisfacția simțită la finalizarea lecturii, dar a fost enormă și neașteptată. Așa cum am mai spus, vreau să desființez prejudecățile conform cărora scriitorii români nu merită să fie citiți, iar romanul lui Oliviu Crâznic este unul dintre cele mai bune argumente.

„…și la sfârșit a mai rămas coșmarul” e un roman gotic cu o atmosferă medievală, întunecată și lugubră numai bună să îți dea fiori și să prevestească evenimente nu tocmai plăcute. Îți dă sentimental acela că în fiecare umbră se ascunde ceva, ce așteaptă cea mai bună ocazie să te înșface. Iar dacă ai imaginație bogată s-ar putea să simți ochi privindu-te din umbră și să vezi mișcări cu coada ochiului, chiar și după ce ai închis cartea.

Recenzie: Andrei Ruse - Soni

Mi-am luat cartea și am citit-o la recomandarea The Club of Serial Readers. Nu am greșit ascultând-o. Cartea lui Ruse e fascinantă, iar povestea, cu toate că e dramatică, îți cere să o urmărești, rapid ca și cum nu poți fi sigur dacă îți ajunge timpul să o afli în totalitate.

Date: editura Polirom, ediția a 3-a revăzută, 2012, ISBN: 978-973-46-3094-3, colecția Ego.Proză

Cartea se poate lua de pe elefant.ro: print sau e-book. 

Recenzie: George R.R. Martin - Dansul Dragonilor

coperta cartonată

În cele din urmă i-a venit rândul și „Dansului Dragonilor” să-și dezvăluie secretele sale mie, unui cititor înrăit. Pentru cei ce nu știu încă „Dansul Dragonilor” este cel de-al cincilea volum al uimitoarei saga high-fantasy „Cântec de Gheață și Foc” scrisă de George Richard Raymond Martin; un volum care a apărut la mare distanță în timp, după cel de-al patrulea, Festinul Ciorilor.

De la începutul cărții e evident că ceva s-a schimbat. Avem mai multe hărți, nu doar Nordul și Sudul care alcătuiesc Westeros-ul ci și una pentru teritoriul la nord de zid, și două pentru Essos, continental estic asupra căruia se va concentra mare parte din volumul 5.

Recenzie: Mirreile Calmel - Cântul Vrăjitoarelor 1

Coperta actuală

Încep prin a vă spune că mie îmi plăcea mai mult coperta care apăruse în catalogul Rao General, cel cu noile apariții. Coperta aceea era sumbră și matură și după părerea mea se potrivea mai bine cu conținutul. Coperta actuală e colorată și jucăușă, lucru care mi se pare nepotrivit cu drama personajelor. Chestiunea de mai sus e valabilă pentru toate cele trei volume ale seriei.

Din cauza copertei mulți cititori sau potențiali cititori pot considera că e vorba de un alt roman young-adult cu creaturi supranaturale și povești de dragoste siropoase. „Cântul Vrăjitoarelor” nu e deloc așa. E un roman matur și serios pe care nu l-aș recomanda sub 16 ani. O poveste fantasy plasată într-o atmosferă medievală, în Franța secolului al XV-lea, la sfârșitul domniei lui Ludovic al XI-lea.

Recenzie: Robert Jordan - Ochiul Lumii

Prin noiembrie 2007 am intrat la bibliotecă în căutarea unor cărți interesante de lecturat. Am explorat rafturile încet și metodic extrăgând titluri care sunau tentant și răsfoindu-le. Așa am dat peste o carte groasă, neagră și cu un titlu, Ochiul Lumii, scris cu auriu. Am luat-o de pe raft și nu mică mi-a fost mirarea când am citit pe coperta 1 următoarea propoziție: „Cu Roata Timpului Robert Jordan duce la apogee opera lui Tolkien” – The New York Times.

Cartea cerea să fie lecturată! Am luat-o împreună cu altele și acasă am început să o parcurg cu nerăbdare. Prologul ne dezvăluie un fragment dramatic din viața lui Lewis Therin Telamon. Până dincolo de jumătatea cărții nu prea există vreo conexiune cu acest prolog astfel că pare pus acolo doar ca să deruteze.

Ce înseamnă să citești literatură fantasy?

The Club of Serial Readers este locul unde cititorii în serie se pot întâlni și discuta despre lecturile lor, un loc unde recenziile sunt răsplătite, un loc unde prietenii se pot confesa, unde lectura și cărțile sunt pe prim plan.

Eu am primit o invitație din partea autoarelor să scriu un text pentru rubrica Confesiuni. Despre ce am scris și ce a ieșit vă invit să vedeți chiar voi, urmând linkul. Vă pot dezvălui însă, că e vorba despre literatura fantasy, preferata mea.

Mulțumesc fetelor pentru invitația de a mă confesa și pentru cărțile primite („Almanahul Anticipația 2013” și „Iubire și gimnastică” de Edmondo de Amicis)  în schimbul recenziilor.

Aștept întrebările și părerile voastre, și voi răspunde la ele, atât aici cât și pe SR.

Recenzie: Petru Popescu - Revelație pe Amazon

Din când în când îmi doresc să mai citesc și literatură română și de cele mai multe ori dau peste cărți chiar interesante. Ceva asemănător mi s-a întâmplat și cu „Revelație pe Amazon” scrisă, în limba engleză, în 1991 și apărută în 2011 la Adevărul Holding în colecția 101 cărți de citit într-o viață, în traducerea lui Radu Paraschivescu.

Cu toate că pe de-o parte îmi doresc să citesc literatură română, pe de altă parte am și niște prejudecăți vis-a-vis de romanele românești, niște prejudecăți create și susținute de sistemul educațional românesc, care ne-a servit de cele mai multe ori romane greu digerabile și nepotrivite intereselor pe care le aveam ca elevi. 

Recenzie: George R.R. Martin - Lumina ce se stinge

Cu toate că pe Martin îl știm déjà din perspectiva de cititori ai fabuloasei sale serii high-fantasy „Cântec de Gheață și Foc”, nu strică niciodată să mai citim și alte romane de-ale sale, să cunoaștem stilul său și în alte contexte decât cele cu care suntem déjà obișnuiți.

„Lumina ce se stinge”, cea mai recentă traducere în română a unui roman de George R.R. Martin, este defapt primul lui roman, primul său text SF de o întindere considerabilă; 508 pagini cu tot cu anexe, în limba română. O poveste dramatică care stă la baza unei cariere literare uluitoare.

Cadrul de desfășurare a poveștii este planeta Worlon, iar perioada istorică este cea de după Festivalul Lizierei, adică perioada în care planeta se depărtează de Roata de Foc (grupul de stele care o încălzea).

Recenzie: Simon Toyne - Cheia

Acum aproape un an de zile puneam pe blog recenzia cărții „Sanctus” primul volum din Trilogia Sancti, de Simon Toyne, britanicul care a făcut senzație cu thriller-ul său religios în stil Dan Brown. Ei bine, mie nu mi-a plăcut niciodată comparația cu Dan Brown; din punctual meu de vedere romanele lui Brown și ale lui Toyne nu se pot compara.

Tot în 2012, dar în toamnă, se lansa la Gaudeamus, în prezența autorului însuși „Cheia” volumul doi al trilogiei Sancti. Resursele financiare nu mi-au permis să ajung acolo pentru al întâlni pe autor, dar prin bunăvoința Ghandei am și eu un volum semnat de autor. Detaliile în articolul ăsta.

Amintiri cu edituri: Grupul editorial Rao

Dacă data trecută am vorbit despre Grupul Editorial Corint, de data aceasta am ales un alt mare grup editorial: Rao

După ce mi-a mai trecut atracția față de cărțile de la Corint m-am îndreptat și spre alte edituri; așa am ajuns la Rao. Trebuie să mărturisesc că în ciuda formei și calității ireproșabile ale cărților editate de ei, prețurile nu sunt cele mai accesibile și cred că mulți dintre cei care citesc acest articol îmi pot da dreptate.

 Cu toate acestea, datorită bibliotecii am citit o multitudine din cărțile publicate de Rao, iar în ultima vreme am reușit să îmi achiziționez unele dintre lecturile mele din trecut.

Bun Venit 2013!

Intenționam să scriu aseară un articol de final de an, dar ultimele ore din 2012 s-au încăpățânat să treacă uluitor de repede și nu mi-au lăsat răgazul necesar.

Încep anul 2013 dorindu-vă să vă împliniți visurile și să vă creați alte noi, pentru anii următori, să fiți cum vreți voi să fiți și să citiți cât mai mult cărți cât mai bune!

Mulțumesc celor ce mi-au citit blogul în 2012, constant sau ocazional, celor ce și-au spus părerea pe aici, celor care mi-au făcut recomandări și celor care mi-au urma recomandărilor și tuturor celor care mă sprijină într-un fel sau altul, să scriu mai departe.

Și acesta nu ar fi un articol demn de numele și tema blogului, dacă nu aș vorbi despre cărți:

Acum citesc: „Dansul Dragonilor” - volumul 5 din seria Cântec de Gheață și Foc de George RR Martin.
Am în plan pentru perioada imediat următoare: „Cheia” de Simon Toyne, „...și la sfârșit a rămas coșmarul” de Oliviu Crâznic, „Cântul Vrăjitoarelor” de Mireille Calmel.

La mulți ani și lecturi plăcute în 2013, dragii mei cititori!