Recenzie: Robert Jordan - Dragonul Renăscut

În universul din Roata Timpului, în Vârsta în care se desfășoară evenimentele e din ce în ce mai evident că Ultima Bătălie se apropie, iar cei trei t’averen au roluri importante de jucat în ea.

Odată ce Rand s-a proclamat Dragonul Renăscut, toți ceilalți falși dragoni au fost reduși la tăcere, deoarece Roata nu acceptă alți pretendenți. Însă Rand are probleme cu mânuirea saidinului care nu pare să funcționeze după aceleași reguli ca saidarul, astfel că Moiraine nu îi este de nici un folos, așa că Rand decide să urmeze Profeția, ba chiar să o oblige să i se supună și pleacă să cucerească Stânca din Tear, cea mai veche cetate omenească, unde se află Sabia-ce-nu-poate-fi-atinsă denumită și Callandor.

Recenzie: Robert Jordan - Ochiul Lumii

Prin noiembrie 2007 am intrat la bibliotecă în căutarea unor cărți interesante de lecturat. Am explorat rafturile încet și metodic extrăgând titluri care sunau tentant și răsfoindu-le. Așa am dat peste o carte groasă, neagră și cu un titlu, Ochiul Lumii, scris cu auriu. Am luat-o de pe raft și nu mică mi-a fost mirarea când am citit pe coperta 1 următoarea propoziție: „Cu Roata Timpului Robert Jordan duce la apogee opera lui Tolkien” – The New York Times.

Cartea cerea să fie lecturată! Am luat-o împreună cu altele și acasă am început să o parcurg cu nerăbdare. Prologul ne dezvăluie un fragment dramatic din viața lui Lewis Therin Telamon. Până dincolo de jumătatea cărții nu prea există vreo conexiune cu acest prolog astfel că pare pus acolo doar ca să deruteze.