Vă mai amintiți că am
început un experiment literar în care îmi propuneam să citesc pe care nu le-aș
citi în mod normal? Dacă nu vă amintiți, aveți aici articolul cu toate
detaliile. Și aici aveți prima recenzie din seria celor 10 experimente.
.jpg)
Dacă prima carte a experimentului a mers cât
de cât, următoarele două, cele de față, s-au dovedit a fi eșecuri totale. Tocmai de aceea am
ales să le menționez într-un singur articol pentru că nu am reușit să le duc la
capăt astfel încât să pot scrie recenzii.
Dezghețul
de A.D. Miller este una dintre cărțile pe care am pus mâna fără să stau să mă
gândesc. Deși pe coperta IV mi s-a promis a fi un roman electrizant ce mă va
purta prin subteranele Moscovei și ale naturii umane, un roman cu ritm alert și
cu un limbaj de toată frumusețea, un roman ce crează dependență, se pare că eu
sunt imunizat contra așa ceva, pentru că la mine nu a avut vreun efect.
La pagina 71 am închis
cartea fără să pun semn și am abandonat-o. Aveam lucruri mai bune de făcut
decât să îl ascult pe Nick Platt cum îmi povestește (căci da, se adresa
personal cititorului) aventurile lui prin cluburi de noapte cu surorile Mașa și
Katia și nimic interesant nu avea loc.
.jpg)
La cea de-a doua carte
să spunem că am trișat puțin, deoarece auzisem de autor de la fructitza. E
vorba de Paul Auster. Doar că eu am ales Leviatan.
Proastă alegere oricum pentru că pe la pagina 85 am simțit că nu mai pot să
ascult personajul principal cum îmi povestește (concidență, și aici naratorul
personaj mi se adresa) despre amiciția lui cu Ben Sachs care e posibil sau nu să
fi murit în accidentul cu o victimă anonimă cu care începe romanul. Stilul tern
și anost mi-a omorât curiozitatea așa că nici nu vreau să știu dacă Ben Sachs
era victim, ori ba.
Dezghețul
(care cică e thriller moral) de A.D. Miller a apărut la Allfa în 2011 în
traducerea Florinei Pîrjol.
Leviatan-ul
lui Paul Auster a fost publicat de Paralela 45 în 2003 și tradus de Mihnea
Gafița.
Nu zic că voi nu ar
trebui să le încercați. Cine știe, poate ajungeți la alte concluzii. Eu le voi
returna bibliotecii până una-alta.
Oricum, lecturi
plăcute!
M-ai făcut să-mi storc mintea ca să-mi amintesc dacă am cumpărat sau nu Dezgheţul, căci am fost şi eu atrasă de descrierea de pe copertă. În bibliotecă nu e, dar s-ar putea să fie în alte locuri prin care am mai depozitat cărţile ce nu au incaput. Totuşi, nu-mi amintesc. O să caut mâine, deşi nu cred că o voi citi prea curând.
RăspundețiȘtergereSper să nu fi dat banii pe ea, iar după câteva pagini să realizezi ce altă carte bună ai fi putut achiziționa cu suma respectivă.
ȘtergereNu știu cine și cum alege cărțile care intră în colecția Strada Ficțiunii - Turul Bestseller la All(fa), dar pe lângă cărți de excepție sunt introduse și unele vai de ele.
N-am luat-o. Mi-am amintit cum am fost cât pe ce, într-un anticariat şi am renunţat în favoarea alteia.
Ștergereuite cum raman eu cu banutii in portofel:)) Aveam de gand sa imi cumpar luna asta Dezghetul dar dupa ce am citit parerea ta voi zice pas.
RăspundețiȘtergerePs ma intereseaza si Sanctus sa o cumpar. Ai reusit cumva sa o citesti?:D
Da, Sanctus am citit-o. Și mi-e o ciudă de mor, că vine Simon Toyne la Gaudeamus și nu îmi pot lua „Cheia” cu autograful lui.
RăspundețiȘtergereAi aici linkul spre recenzia mea Sanctus: http://recenziibeletristica.blogspot.ro/2012/03/recenzie-simon-toyne-sanctus.html