Recenzie: Guillaume Musso - Ce-aș fi eu fără tine

După doar două romane de-ale lui Musso pe care le-am citit, pot spune că ador ce și cum scrie. Știe să combine într-un mod fermecător romantismul incurabil cu suspansul trepidant și cu aura de mister a magiei.

Gabriella va ajunge în punctul culminant al romanului să fie nevoită să se împartă între două persoane iubite de care fusese despărțită mult timp. Tatăl ei este un hoț de obiecte de artă, celebru. Martin este bărbatul de care s-a îndrăgostit cândva și care acum a devenit polițist și e pe urmele tatălui ei. Ambii reușesc să reapară în viața ei, în același timp. Problema majoră e faptul că cei doi sunt prinși într-o cursă mortală iar Gabriella nu știe pe cine să salveze și pe cine să piardă.

 Rezolvarea dilemei începe să prindă contur spre final când cei doi, Archibald și Martin cad de pe Golden Gate în apele reci ale Pacificului. Sfârșitul celor doi, deși tragic poate fi o rezolvare la dilema Gabriellei.

Stați așa, că Musso ne-a rezervat o surpriză în „Ce-aș fi eu  fără tine?” și anume elementul supranatural, cel mereu prezent în cărțile lui și care le face delicioase. Acțiunea se mută acum pe planul spiritual undeva în zona între Rai și Iad, pe un teren neutru, unde cei doi socru și ginere pot să își rezolve conflictul. Tot de acolo, în funcție de biletul pe care îl are fiecare rezervat, pot să ia un tren spre viața de apoi ori înapoi spre realitate.

Unul dintre cei doi are bilet de întoarcere. Care e acela aflați la finalul cărții, publicate la Allfa în 2011.