Recenzie: Cecelia Ahern - Cadoul

Așa cum îmi place mie să le alternez lecturile, simțeam că am nevoie de un roman mai sentimental după niște romane istorice și am citit cel mai romantic roman pe care îl aveam în bibliotecă în momentul respectiv: Cadoul scris de celebra scriitoare irlandeză și foarte îndrăgită de altfel, Cecelia Ahern, adică cea care a făcut senzație cu P.S. Te iubesc.

Cartea începe ciudat, cu un incident, un curcan congelat zboară drept prin geamurile livingului unei case dintr-un cartier înstărit al Dublinului și asta în dimineața de Crăciun. Puștiul, cel care a dat un impuls zburătoarei congelate, a fost imediat arestat.

În timp ce se afla acolo, sergentul Raphie decise să îi istorisească tânărului o poveste, din care va avea ceva de învățat. Așa începe povestea reală a cărții, care îl are în centru pe Lou Suffern, un obsedat de muncă care credea că nu poate fi concediat decât de către șef, nu și de către familie. Da, e vorba de tipul care ajunge mereu primul la servici și pleacă mereu ultimul, de tipul care ratează petrecerile și aniversările familiale, tipul care nu aude primul cuvânt al celui mic, ori care nu apucă niciodată să fie prezent la serbările fetiței mai mare. E căsătorit cu munca și pe deasupra mai face și sex cu ea, mă rog, cu angajatele de pe acolo.

Povestea începe de fapt în momentul în care Lou îl zărește pe Gabe, un cerșetor care stă lângă ușile clădirii în care lucrează Lou, la etajul treisprezece, pardon paisprezece. Îi dă o cafea fierbinte și de aici începe un dialog, pe alocuri amuzant, între cei doi. Câteva ore mai târziu Lou îi face rost lui Gabe și de un job și toate acestea în spiritul sărbătorilor tot mai apropiate.

Povestea decurge extrem de interesant și captivant, făcându-vă uneori să vreți să îi dați palme ori pumni lui Lou și să îl strângeți în brațe ori chiar să-l pupați de fericire, pe Gabe. Totul pentru a ajunge la o morală, la o concluzie care era limpede și evidentă dintru început dar pe care cred că nici unul dintre cititori nu a luat-o în calcul, până când nu a ajuns la final unde a realizat care este cel mai prețios bun pe care îl deținem cu toții și pe care îl risipim constant.

Cecelia e pur și simplu grozavă. Scrie superb și reușește să aducă lacrimi în ochi și celor mai insensibili cititori, dar să redea în final și o mică rază de speranță. Talentul ei e remarcabil și fiecare roman  nu face altceva decât să i-l pună în evidență.

O carte perfectă de citit într-un mediu liniștit, plăcut și confortabil. Nu o ratați!