De
când am citit „Memoriile unei gheișe”, cartea lui Arthur Golden, am devenit
fascinat de cultura sau mai
bine zis culturile orientale; deși pentru noi, toți asiaticii par la fel și ei sunt diferiți ca și cultură și civilizație precum suntem și noi, europenii. Nu sunt fan înfocat al culturilor asiatice, să nu mă înțelegeți greșit, dar orice carte cu acțiunea
plasat prin Asia îmi va atrage atenția cu siguranță.
„Fetele din Shanghai” este o saga de familie, un roman
despre drama a două surori, Pearl și May cărora patima jocurilor de noroc a
tatălui lor și invadarea Chinei de către Japonia în Cel de-al Doilea Război
Mondial le distruge traiul liniștit și idilic. Familia Long cade în dizgrație, iar singura lor salvare o reprezintă căsătoriile aranjate pentru Pearl și May
cu Sam și Vernon, fii Bătrânului Louie, un chinez americanizat.
Situația celor două fete se complică în momentul în care
decid să nu-și urmeze soții pe vaporul ce trebuia să le ducă la Los Angeles și
vor fi la un pas de moarte când încep bombardamentele asupra Shanghaiului.
Înfruntând greutăți, lipsuri și violențe extreme Pearl și May ajung în Hong Kong
de unde reușesc să se îmbarce cu destinația America spre a ajunge, deși cu
întârziere la soții lor, singura lor salvare, de altfel. Chiar și ajunse pe
țărmul american viața nu le devine mai ușoară deoarece procedurile de intrare
în țară sunt stricte și pline de birocrație. La aceasta se adaugă și faptul că
May, care nu-și consumase căsătoria cu Vern, e gravidă. Ce decizii iau mai departe cele două surori și cum se vor descurca
mai departe ajunse în Cartierul Chinezesc, unde trăiește în condiții mizere
familia lor adoptivă și cum le va fi influențat viitorul vă va spune Lisa See
în romanul ei „Fetele din Shanghai”.
Acum că am citit cartea văd de unde vine entuziasmul
celor care i-au scris deja recenzii. Romanul e excelent scris, e plin de
suspans și tragism, e o carte despre sacrificii pe care în alte situații nu
le-aș crede posibile, iar alegerile imposibile se ivesc la tot pasul în calea
celor două eroine. În plus, totul este așezat într-un context istoric real, perfect
ilustrat, ce descrie amănunțit crimele, atrocitățile și discriminările războiului.
Opera Lisei See mi-a stârnit sentimente dintre cele mai
profunde și mi-a atins coarde sensibile, iar în momentul când am ajuns la final
și am citit mulțumirile autoarei către persoane care chiar au trăit
evenimentele acelea sau asemănătoare și i-au permis să le folosească în cartea
ei, am rămas îngrozit de cât rău își pot face oamenii unii altora.
Lectură plăcută!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu