Recenzie: Christopher Priest - Lumea inversa

Fac ce fac și tot revin la cel mai nou gen literar care mi-a acaparat simțurile de cititor, și anume science fiction-ul. Și cum Nemira e lider pe această piață în România, nu se putea să nu vă aduc în atenție una din cărțile publicate de ei, și anume Lumea inversă de Christopher Priest.

Lumea inversă așa cum îi spune și numele este exact un sistem de viață înversat în care valorile lumii fizice sunt sunt total diferite. Helward Mann, cel a căror acțiuni le vom urmări de-a lungul celor 345 de pagini, trăiește pe o planetă-hiperboloid, într-un oraș care are strania particularitate de a se deplasa încet pe șine. Sistemul social al orașului este unul definit prin ghilde. Ghildele sunt cele care conduc orașul, cele care stabilesc traseele de urmat și cele care dau legile. Ghilda Viitorului este cea din care Helward vrea să facă parte, însă odată ajuns acolo este nevoit să parcurgă o perioadă de formare muncind în toate celelalte ghilde. Astfel află ceea ce odată îi fusese ascuns, și anume cum funcționează orașul lor, care este sistemul care permite acestuia să se miște și ce se întâmplă dacă te îndepărtezi prea mult de oraș și de Optim.

Ce este Optimul veți întreba. Ei bine, Optimul este punctul în care lumea arată exact așa cum știm noi, în care timpul și spațiul au forma familiară. Dacă mergi prea mult înapoi lumea devine din ce în ce mai plată, inclusiv ființele, iar timpul se scurge foarte încet. Dacă mergi prea mult spre înainte, lumea capătă forme tot mai alungite iar timpul are tendința să o ia la galop.

Lumea inversă e genul de istorie halucinantă care te prinde în mreje când afli despre ea și pe care o consideri imposibilă și improbabilă dar undeva în adâncul ființei tale știi că defapt universul acesta e atât de mare încât nu e exclus ca așa ceva să existe.

Și pentru că povestea nu se poate încheia pur și simplu o dată ce afli care e realitate înconjurătoare, vă promit că veți avea parte și de acțiune, căci planeta nu e nelocuită, iar orașul mișcător e în ochii cotropitorilor sursă de hrană și tehnologie dar și sursă a răului. Peste toate acesta se adaugă o revoltă internă și un râu imens în fața orașului. Și dacă tot nu sunteți convinși că ceea că romanul SF al lui Christopher Priest merită citit vă avertizez că totul este condimentat cu o poveste de iubire.

Probabil unora dintre voi numele autorului Lumii inverse vi se pare familiar, ei bine, nu vă înșelați căci tot el a mai scris și Magicienii roman ecranizat în 2006.

Vă urez o lectură cât mai incitantă!