Mesaj către cititor:

Bun venit!
Întreg conținutul acestui blog îmi aparține, cu excepția imaginilor și a situațiilor în care precizez altfel. Dacă totuși copiezi ceva de aici, menționează-mă drept sursă.

Lecturi plăcute!

duminică, 10 martie 2013

Recenzie: Suzanne Collins - Sfidarea


„Sfidarea” am citit-o mai mult din ambiție, nu că nu mi-ar fi plăcut ori nu m-ar fi atras, dar o tot amânam considerând alte cărți mai importante. Dar când atât mama cât și soră-mea au terminat-o și au început să vorbească de una de alta de prin carte pur și simplu nu am mai rezistat ca eu să nu știu despre ce-i vorba. Așa că am pus mâna pe ea și am dat-o gata într-o zi jumate.
„Sfidarea” este continuarea romanului „Jocurile Foamei” scrisă de Suzanne Collins și este, prin cele 318 pagini, cu 11 pagini mai lungă decât primul volum. Aici vorbesc de edițiile cartonate. Este publicată de editura Nemira în traducerea, celebrei, Ana-Veronica Mircea, din originalul „Catching Fire”.


Acțiunea începe la câteva săptămâni după finalizarea celei de-a 74-a ediții al Jocurilor Foamei, din care Katniss Everdeen și Peeta Melark au ieșit învingători, sfidând regulile impuse până atunci. Fructele de pădure acelea negre, cu care cei doi așa-ziși îndrăgostiți au vrut să se sinucidă la finalul competiției, împreună cu broșa cu gaița zeflemitoare devin laitmotivele romanului în discuție.
Învingătorii trebuie să facă un Turneu Triumfal prin toate cele 12 districte, iar Katniss are ca sarcină suplimentară, trasată de președintele Snow însuși, aplanarea unor revolte ce stau să izbucnească prin districte. Cum? Pozând din nou în postura de îndrăgostită. Dar ea nu este îndrăgostită, sau este?
Misiunea lui Katniss dă greș și conflicte cu Apărătorii Păcii au loc în majoritatea districtelor, cruzimea și atrocitățile ajungând la cote maxime. Dar cea mai crudă soartă este rezervată învingătorilor, deoarece a 75-a ediție a Jocurilor Foamei este totodată și Jubileul și cere ceva cu adevărat grandios.
 „- Cu ocazia celei de-a douăzeci și cincea aniversări, pentru ca rebelilor să li se aducă aminte că moartea copiilor lor e urmarea propriilor lor decizii de a apela la violență, fiecare district a trebuit să organizeze alegeri și să voteze tributurile care aveau să-l reprezinte. […]- La a cincizecea aniversare spre a se reaminti faptul că pentru fiecare cetățean al Capitoliului au murit câte doi rebeli, districtelor li s-a cerut să trimită de două ori mai multe tributuri.” 
Ce le e rezervat pentru Jubileul din acest an puteți afla doar dacă citiți „Sfidarea” și o urmăriți pe Katniss în aventura ei împotriva unui regim opresiv, într-o lume condusă de violență și sânge rece.
„Sidarea” este volumul care mi-a plăcut cel mai mult, volumul care m-a făcut să stau mereu cu sufletul la gură, volumul prin care am ajuns cu adevărat în Panem și am simțit realitatea de acolo, pe pielea mea. Katniss pare mai matură și mai hotărâtă și face față destul de bine numeroaselor secrete, minciuni și comploturi. Nu mă așteptam să revină în arenă și tocmai această întorsătură de situație m-a făcut să îndrăgesc „Sfidarea” mai mult decât celelalte volume.
Dacă finalul primului volum a fost oarecum plat, volumul acesta se încheie în suspans determinându-vă să puneți mâna cât mai repede pe „Revolta”, ultimul volum al trilogiei.

Lectură plăcută!

8 comentarii:

  1. Mie mi-au placut toate cartile din serie si iti garantez ca al treilea volum te va apropia si mai mult de Panem :p

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Și mie mi-a plăcut seria, menționam doar că acesta mai mult decât celelalte două.

      Ștergere
  2. Și totuși, ce ți-a plăcut și ce nu? Că nu îmi dau seama

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mi-a plăcut răsturnarea de situație care a adus-o din pe Katniss în arenă. Noua arenă, mult mai palpitantă și mai provocatoare și bineînțeles modul de ieșire din arenă cu tot ce a presupus el.
      Lucruri care nu mi-au plăcut au fost destul de puțin și probabil nesemnificative căci nu mi le mai amintesc.

      Ștergere
  3. Eu încă nu m-am apucat de primul volum - stă şi se uită la mine cu reproş. La Salonul Cărţii, de unde am achiziţionat-o anul trecut - mă privea cu speranţă, încetul cu încetul, odată cu praful care s-a depus şi pe care îl şterg săptămânal - promiţându-i lectura - s-a ajuns la reproşul de care vorbeam. Chiar şi acum, am tras cu coada ochiului şi mai că mi-ar fi întors spatele dacă ar fi putut :) Va fi însă prima carte pe care o voi citi după De veghe în lanul de secară :) Frumoasă recenzie!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc și abia aștept să-ți citesc părerea despre carte. Mult spor la citit!

      Ștergere
  4. Mie mi-a placut cel mai mult primul volum din trilogie.

    RăspundețiȘtergere

Important!

Pe acest blog au fost activate comentariile Google Plus. Pentru a lăsa un comentariu este nevoie să vă autentificați cu contul google.

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...