Recenzie: Suzanne Collins - Revolta

Am ajuns și la cel din urmă volum al trilogiei scrise de Suzanne Collins. Sincer, primele două volume mi-au plăcut mult mai mult decât ultimul. Acesta din urmă a fost ușor de ghicit, nelăsând prea multe surprize cititorilor. Finalul a fost totuși bine-venit, acum știu că îmi pot lua de-o grijă și am cu o serie începută, mai puțin.

Așa cum numele dezvăluie, volumul trei aduce răzmerița în întregul Panem, răzmeriță pornită și susținută de locuitorii din districtul 13. Acel district despre care vă amintiți că fusese ras de pe suprafața pământului de către forțele Capitoliului. Ei bine, fusese districtul cu tehnologia nucleară așa că a avut parte de un armistițiu și s-a reorganizat în subteran.

Katniss acceptă să devină Gaița Zeflemitoare, simbolul revoluției în schimbul vieților apropiaților ei și în schimbul vieții lui Peeta, care după cum vă amintiți a rămas în custodia Capitoliului și care este torturat pentru dezvăluirea unor informații pe care nu le deține.

Recenzie: Suzanne Collins - Sfidarea

„Sfidarea” am citit-o mai mult din ambiție, nu că nu mi-ar fi plăcut ori nu m-ar fi atras, dar o tot amânam considerând alte cărți mai importante. Dar când atât mama cât și soră-mea au terminat-o și au început să vorbească de una de alta de prin carte pur și simplu nu am mai rezistat ca eu să nu știu despre ce-i vorba. Așa că am pus mâna pe ea și am dat-o gata într-o zi jumate.

„Sfidarea” este continuarea romanului „Jocurile Foamei” scrisă de Suzanne Collins și este, prin cele 318 pagini, cu 11 pagini mai lungă decât primul volum. Aici vorbesc de edițiile cartonate. Este publicată de editura Nemira în traducerea, celebrei, Ana-Veronica Mircea, din originalul „Catching Fire”.

Recenzie: Suzanne Collins - Jocurile Foamei

Cu Jocurile Foamei am făcut exact ceea ce îmi promisesem să nu fac niciodată. Adică am văzut filmul înainte să citesc cartea. Nu aș fi făcut asta doar că aveam un voucher cu o reducere de 100% la un bilet de cinema iar Hunger Games era cel mai bun film din perioada aceea. Ca o mică consolare, la o săptămână și ceva după vizionare am citit și cartea, publicată la Nemira și am terminat-o destul de repede, în doar două zile.

Autoarea ne prezintă un univers postapocaliptic și distopic cu o acțiune localizată undeva pe teritoriul unde era odată America de Nord. Jocurile Foamei (Hunger Games în original) este o competiție anuală desfășurată între cele douăsprezece districte ale națiunii Panem. O competiție pe viață și pe moarte, deoarece din cele douăzeci și patru de tributuri numai unul poate câștiga Jocurile Foamei. Nu știu cum să spun dar eu mă așteptam parcă, ca finalul competiției să nu fie ca celelalte. Care e finalul de care vorbesc? Voi cei care ați citit știți, cei care nu ați citit nu aveți decât să citiți, ori puteți trișa văzând filmul J