Recenzia de joi: Kathleen McGowan - Cartea Iubirii

Cartea Iubirii, al doilea volum al legendei Mariei Magdalena scrisă de Kathleen McGowan, apărută în 2009 și tradusă în română la Rao în 2011. Singura mea nemulțumire ar fi faptul că nu a fost introdusă în colecția Rao Class, ca și volumul precedent, ci în colecția Biblioteca Rao, ceea ce a dus la modificări ale formei și dimensiunilor acestui volum.

 Acțiunea acestui volum este plasată la câteva luni după cel anterior și se concentrează pe găsirea Cărții Iubirii, Evanghelia scrisă de însuși Isus, cea care conține cele mai pure și fundamentale învățături creștine. Această scriere radicală contravine textelor fabricate de biserică, ceea ce a dus la declanșarea unei cruciade extrem de sângeroase împotriva catarilor.

Povestea aceluiași personaj principal, din primul volum, Maureen Paschal se împletește cu cea a contesei Matilda de Toscana (de acum o mie de ani), ambele fiind alese de divinitate pentru îndeplinirea profeției Celei Așteptate.

Articolul de marți: surpriză!

Înainte de toate dați-mi voi să vă anunț că tocmai am intrat în echipa Biblioteca Prăfuită, mulțumesc lui Roberto pentru invitația de colaborare și sper ca  viitorul să fie cât mai promițător.



Luând în considerare acest eveniment, de acum înainte o mare parte din articole le voi scrie acolo. Asta nu înseamnă că îmi voi neglija propriul blog, recenziile vor apărea joia iar articolele speciale vor fi aici ori de câte ori consider că e nevoie de ele.
Cât despre articolul de azi „Ritual de lectură” îl puteți citi aici.

O zi frumoasă!

Special: Kathleen McGowan - Cea Așteptată

„Istoria NU este ceea ce s-a întâmplat, istoria este ceea ce a fost consemnat”. Pornind de la această premisă expusă în primele pagini ale romanului, vom privi cu alți ochi adevărul istoric.

„Cea Așteptată”, romanul lui Kathleen McGowan apărut în 2007 la Rao, în 2006 în original, este prima parte a legendei Mariei Magdalena.  Da, ați auzit bine, este vorba despre Maria Magdalena și despre importanța ei istorico-religioasă, despre căsătoria ei cu Isus și despre nedreptățile pe care i le-a făcut și încă i le mai face biserica.

Dacă sunteți fanatici religioși puteți să vă opriți aici din lecturarea acestei recenzii, deoarece oricum nu veți putea trece de primele cinci pagini ale romanului. Țin să menționez încă de la început că nu veți citi un thriller religios ca cele ale lui Dan Brown sau Simon Toyne, ci din contră un roman care vorbește despre acceptare, iubire și înțelegere.

Articolul de marți: Literatură despre originile creștinismului

Rămânând în sfera literaturii, că până la urmă asta e tema principală a tot ceea ce scriu aici pe blog, și combinând cu sărbătorile pascale, ce sunt tot mai aproape, astăzi scriu de originile creștinismului și Maria Magdalena, mai exact despre cărțile ce abordează această temă. În ultimii ani au apărut romane, documentare sau cărți de non-ficțiune care tratează gnosticismul și originile creștinismului.

„Nebunia” asta a luat amploare odată cu romanul lui Dan Brown, arhicunoscutul „Codul lui da Vinci”; ideea de la baza cărții e reală însă ceea ce construiește autorul pornind de la respective ipoteză e pură ficțiune. Fiecare dintre cele trei romane, dintre care două au fost ecranizate, și care au același personaj principal, Robert Langdom – „Îngeri și Demoni”, „Codul lui da Vinci”, „Simbolul Pierdut” – sunt niște thrillere excelente bine închegate care poartă cititorul prin aventuri ce taie răsuflarea.

Leapșa

Tocmai am primit o leapșa de la Povești Întunecate și am decis să răspund provocării.


1. Când citiţi, pentru a marca locul unde aţi rămas cu lectura, folosiţi semne de carte sau îndoiţi paginile?
Întotdeauna folosesc semn de carte (nu există librărie care să ofere semne de carte și să nu mă servesc) dar mai există și cazuri disperate în care sunt nevoit să îndoi colțul și după aceea mă simt prost pentru ce am făcut.

2. Aţi primit în ultimul timp o carte drept cadou şi dacă “da” care a fost aceasta?
Da, de ziua mea, în februarie (de la cea mai bună prietenă). Am primit Fata de hârtie de Guillaume Musso și Sanctus de Simon Toyne; le-am devorat, nu alta.

3. Citiţi în baie?
Nu, deoarece se impregnează mirosul în carte; pe deasupra, ar fi și o poziție incomodă. La un moment dat am încercat în vană, dar există mereu riscul de a o uda.

Recenzia de joi: George R.R. Martin - Iureșul Săbiilor

Acest al treilea volum al impresionantei saga fantasy construită de George R.R. Martin e cel mai complex, mai plin de evenimente și explicații totodată, dintre primele trei. Celor ce nu l-au citit încă le recomand să o facă deoarece va aduce lumină asupra unor întâmplări încețoșate încă din începutul primului volum. Pe deasupra are cele mai multe și mai neimaginate răsturnări de situație; deși s-ar crede că primele două volume ne-au pus în gardă în legătură cu ceea ce e capabil autorul să facă cu personajele și destinele acestora, se pare că încă mai are ași în mânecă și ne servește noi și noi întâmplări aducând la suprafață personaje obscure a căror roluri devin din ce în ce mai importante. Cu toată silința depusă pentru a nu dezvălui prea multe, această recenzie va conține totuși și câteva spoilere minore, care nu vor știrbi din plăcerea lecturii ci doar vor deschide apetitul cititorilor.

Articolul de marți: Joc/Game

Cuvântul magic: joc/ Magic word: game

Poate v-ați întrebat data trecută de ce am postat un articol despre literatura fantasy. Voiam un context în care să pot plasa următoarele articole, o temă generală pe care să o dezvolt săptămână de săptămână prin articolele de marți - nou înființata rubrică, odată cu modificările de primăvară.

Azi plecăm de la joc, jocuri, sau de la varianta în engleză game, games. Ce vă spun aceste cuvinte? La ce vă gândiți când vine vorba de așa ceva? La cele două filme care tocmai s-au lansat de ceva vreme și care au la bază cărți fantasy bine, nu, foarte bine vândute. Care sunt acestea?

Special: 1 Aprilie

Dacă azi tot e o zi cu farse, glume, râsete și chicoteli m-am gândit să scriu și eu un articol special legat de această zi, dar și în conexiune cu tema generală a blogului. Așa că, despre ce credeți că voi scrie? Despre cărți evident! Dar despre niște cărți pe teme haioase, comice, amuzante sau ironice.

Vrând, nevrând articolul meu se va transforma într-o sugetie de lectură; dar niște lecturi ușoare, distractive, numai bune pentru ziua de azi.