Mesaj către cititor:

Bun venit!
Întreg conținutul acestui blog îmi aparține, cu excepția imaginilor și a situațiilor în care precizez altfel. Dacă totuși copiezi ceva de aici, menționează-mă drept sursă.

Lecturi plăcute!

luni, 28 octombrie 2013

Recenzie: Kerstin Gier - Ce să fac cu moștenirea?

Deși unii cititori sunt deja familiarizați cu stilul lui Kerstin Gier, datorită celorlalte romane ale ei, pentru mine a fost prima dată când am făcut cunoștință cu capacitățile ei artistice. „Ce să fac cu moștenirea?” reprezintă forma ironică în care autoarea ne prezintă societatea contemporană, zugrăvind-o foarte colorat și cu mult umor. Am întâlnit recenzii în care cartea lui Kerstin e caracterizată drept o sursă inepuizabilă de râs, însă eu nu văzut-o chiar așa. Pentru mine a fost un roman excelent și rapid de savurat. Un fel de mâncare nesănătoasă din care nu te poți opri din mâncat cu toate că știi că nu îți face bine. Pe de altă parte mă gândesc că poate fiecare cititor are nevoie de o astfel de schimbare.


Relatările lui Carolin, o tânără cu un coeficient de inteligență peste medie, ne poartă înainte și înapoi prin povestea vieții ei, revelându-ne detalii amuzante sau chiar picante din viața ei personal înainte și după decesul mai bătrânului ei soț, Karl. Așa cum cred că toată lumea se aștepta Carolin încearcă să își reconstruiască viața după tragicul accident care a despărțit-o de soțul ei. Cum face asta? Se îmbată și cadă lată pe stradă unde un tânăr o ajută să ajungă acasă, merge la un psihoterapeut care e preocupat mai mult de propria viață decât de cea a pacienților săi, se hotărăște să pună mâna pe moștenirea ce i se cuvine de drept după moartea soțului ei și nu în ultimul rând are din nou de a face cu fiul ei vitreg și fostul ei iubit totodată. Toate acestea sunt elementele unei povești amuzante despre viață și societate și un mod vesel de a trece peste drama decesul unei persoane apropiate.
Ce mi s-a părut cu adevărat nou a fost faptul că fiecare capitol începe cu câte un citat mai mult sau mai puțin filosofic. Și acum veți spune, ce e nou în asta? Ei bine, după fiecare citat Carolin are câte o replică prin care aprobă sau dezaprobă cele scrise acolo.
Și acum să explic care e treaba cu cățelul de pe copertă. El e numărul 243, cel căruia mătușa Jutta, mătușa lui Karl i-a lăsat întreaga avere, doar că bietul companion a murit înaintea ei așa că toate valoroasele posesiuni material urmează a se împărți după cu cere legea. Cățelul însă va avea partea s-a de jucat spre final, dar nu vă pot dezvălui mai multe căci nu vreau să vă stric surpriza și plăcerea de a lectura romanul lui Kerstin Gier.

Vă doresc să aveți parte de o nouă lectură plăcută, deoarece recenzia acestui roman face parte din Campania Citește și câștigă cărți pe viață din colecția Strada Ficțiunii, a editurii All.

Important!

Pe acest blog au fost activate comentariile Google Plus. Pentru a lăsa un comentariu este nevoie să vă autentificați cu contul google.

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...