Recenzie: Dan Chișu - Garsoniera din pădurea de macarale

Campania celor de la editura All m-a făcut să descopăr cărți pe care altfel le-aș fi trecut cu vederea, le-aș fi ignorat sau pur și simplu nu aș fi știut că există. Direct de pe Strada Ficțiunii vă prezint acum „Garsoniera din pădurea de macarale”, romanul lui Dan Chișu. Cu textele lui Chișu am mai avut de-a face și știu că nu reprezintă o lectură cu suișuri și coborâșuri, astfel încât câteodată te minunezi de cât de bine e scris iar alteori îți vine să arunci cartea cât colo.

Regizorul Vasile Cârlice pleacă împreună cu studenții în Anglia pentru vizionarea unui spectacol. Traiul în Anglia nu este sigur, așa că de frică Vasile se mută la Paris, unde rămâne pentru multă vreme deoarece nu dorește să se reîntoarcă în țară unde regimul comunist e în plină floare. Devine un foarte apreciat regizor dar nu cu numele său real ci sub pseudonimul Basile Carlasse.

Recenzie: Robert Harris - Factorul groazei

Robert Harris ne transpune prin intermediul poveștii sale într-o lume în care tehnologia e pe cale de a ne controla viețile, o lume nu foarte diferită de prezent, o lume aproape actual. Alexander Hoffman, protagonistul romanului Factorul Groazei este un fizician talentat care însă suferă o cădere nervoasă, ceea ce îl duce la concedierea sa din rândul personalului CERN.

Alexander împreună cu prietenul său Quarry își deschid propria companie prin intermediul căreia creează o inteligență artificială, numită VIXAL. După crearea lui Vixal viața lui Alexander se schimbă total, într-o zi primește o carte pe care nu o comandase, într-o seară este atacat în propria casă, iar propriul birou ajunge să îi fie împânzit de camere video. Toate acestea sunt defapt acțiuni comandate de el însuși, sau cel puțin așa afirmă cei care le execută.

Recenzie: Nick McDonnel - Doisprezece

Nick McDonell s-a născut în 1984 la New York și a debutat cu romanul Doisprezece pe care l-a scris la șaptesprezece ani. Romanul a fost ecranizat în 2010 în regia lui Joel Schumacher.

Romanul este în esență o numărătoare inversă până la petrecerea de anul nou, o numărătoare a zilelor, nu a secundelor, astfel că fiecare din cele cinci părți ale romanului corespunde unei zile începând din 27 decembrie și încheindu-se cu noaptea de Anul Nou. Personajul principal al romanului Doisprezece este Mike Albu, un tânăr model de șaptesprezece ani, care nu bea și nu fumează, are note bune la școală însă deși nu se droghează, vinde droguri, în principal iarbă dar și doisprezece, un drog sintetic asemănător ecstasy-ului.

Recenzie: Federica Bosco - Îndrăgostită de un înger

Autoarea romanelor Îmi placi la nebunie, Dragostea nu-i de mine sau Dragostea nu-mi dă pace, Federica Bosco este scriitoare şi scenaristă, născută în Milano în 1971 pune în romanul de faţă două pasiuni mai vechi, dansul şi Anglia.

Romanul o are ca personaj central pe adolescenta Mia ce îşi doreşte să îşi ducă la îndeplinire cele două visuri arzătoare ale ei. Primul presupune intrarea la prestigioasa şcoală de balet, Royal Ballet School din Londra, iar cel de-al doilea presupune o relaţie de lungă durată cu Patrick, fratele Ninei, prietena sa cea mai bună, care lucrează în Marină.

Recenzie: Renata Carageani - Nono

La primă vedere cartea Renatei Carageani nu pare altceva decât un basm modern dar puternic influențat de stilul Hans Christian Anderson, al cărui protagonist este un vechi ursuleț de pluș. Nono, ursulețul de pluș care și-a pierdut prietenul de ceva vreme, decide să înceapă o aventură pe cont propriu, astfel că părăsește casa în care locuise din momentul în care fusese achiziționat din magazin și pătrunde în lumea reală. Aici ajunge să facă parte dintr-un grup pestriț de personaje bătute de soartă.

Recenzie: Tom Egeland - Capătul cercului

Arheologia a fost din totdeauna ceva fascinant pentru mine, deși nu o înțeleg pe deplin. Descoperirile arheologice, micile fragmente de istorie aduse la viață și îmbinate în puzzle-ul nesfârșit al lumii m-au atras mereu. Iar dacă e vorba despre istoria creștinismului, nu există scuză să nu savurez cartea care vorbește despre acest controversat subiect.

În cartea sa Tom Egeland ne prezintă o poveste interesantă bazată pe descoperirile arheologice ce au pus în lumină imperfecțiunile și incoerența bibliei. Povestea debutează cu o descoperire arheologică uluitoare, o raclă de aur ce poate conține un manuscris ce va schimba lumea creștină complet dacă este dat publicității. Bjørn Beltø, inspectorul supraveghetor al sitului se simte înșelat când profesorul care coordonează cercetările își fură propria descoperire. Astfel Bjørn pornește pe urmele raclei de aur încercând să-i afle originile și conținutul dar și motivele pentru care numeroase facțiuni și personalități ale istoriei și arheologiei vor să pună mâna pe ea. În plus el trebuie să se lupte cu trecutul care îl bântuie, cu probleme de ordin psihologic și cu faptul că este albinos.