Recenzie: Cecelia Ahern - Cartea Viitorului

Din prima clipă în care am văzut cartea pe raftul librăriei Alexandria din Tg. Mureș mi-am zis: Cu prima ocazie îmi iau cartea asta. Prime ocazii au venit și au trecut, de atunci mi-am luat o grămadă de alte cărți și asta mi-a ieșit din minte. Nici în momentul citirii ei nu o dețineam propriu-zis, ci era doar împrumutată de la bibliotecă.

Din câte știu eu, „Cartea Viitorului” e cea mai recentă publicație în limba română a celebrei scriitoare irlandeze, Cecelia Ahern, celebră fiindcă a debutat la 21 de ani cu fenomenalul roman: P.S. Te iubesc, iar de atunci a tot scris cărți numa bune de emoționat și de stors lacrimi – pe care le-am savurat pe toate: Mulțumesc pentru amintiri, Cadoul, Dispăruți fără urmă, Suflete pereche, cu o singură restanță: Prietenul Nevăzut.

Datele cărții:

Titlu original	The Book of Tomorow
Titlu în română	Cartea Viitorului
Editura și anul apariției	Editura Allfa, 2010
Traducere din engleză	Marilena Iovu

Așa cum coperta IV ne informează, Tamara Goodwin, personajul principal, a avut mereu tot ce și-a dorit: vilă luxoasă cu plajă privată, un dressing imens cu o multitudine de haine de firmă, pat cu baldachin și propriul jacuzzi. Toate acestea vor dispărea în câteva clipe când tatăl ei moare. Tamara și mama ei, Jennifer, se trezesc îngropate în datorii și cu banca care le i-a casa. Cele două se mută la țară, la unchiul și mătușa Tamarei, Arthur și Rosaleen în căsuța de la poarta domeniului misteriosului castel Kilsaney.

În timp ce Jennifer se cufundă într-o lume proprie, trăind pe „pilot automat”, Tamara încearcă să re adapteze noii vieți și pare a-i fi extrem de greu. În plus, are momente în care realizează că bunurile materiale nu compensează afecțiunea paternă pe care a pierdut-o.

Partea mai fantastică a romanului, așa cum Cecelia obișnuiește să pună puțină magie în ceea ce scrie – cum face și Guillaume Musso, în romanele sale – este reprezentată de un jurnal pe care Tamara îl găsește în biblioteca ambulantă condusă de frumușelul Marcus. Jurnalul închis între coperte de catifea roșie și încuiat cu lacăt este un obiect miraculos. Tamara poate citi în el despre evenimentele ce vor avea loc abia în următoarea zi și poate face întocmai ca acolo sau poate să le schimbe cursul.

Unde o conduce jurnalul prin predicțiile pe care le face și ce secrete ascunde Rosaleen sau de ce e mereu așa tăcut Arthur și de ce Jennifer nu mai iese din depresia adâncă în care s-a cufundat? Sunt întrebări cheie a căror răspunsuri vor constitui adevărate delicii pentru cititori așa că nu aș putea să le dezvălui aici.

Voi încheia cu un citat din finalul romanului, un citat despre magia cărților:

Cred că majoritatea oamenilor intră în librării neștiind ce vor să cumpere. Iar cărțile se află acolo, trimițând semnale, ca prin farmec, să fie luate de pe raft. Persoana potrivită pentru cartea potrivită. E ca și cum ele știu deja din viața cui trebuie să facă parte, cum vor schimba ceva, cum le vor da o lecție sau îi vor face să zâmbească la momentul potrivit. (p. 311) 

Spor la citit!