Vă spun de la bun început că îmi
place ideea de la baza romanului, aceea a unui cuplu inter-etnic. Ce nu îmi
place însă e modul în care povestea a fost construită pe această idée
interesantă. Dar să încep cu începutul.
O avem pe Amalia, din a cărei
perspectivă sunt narate întâmplările și care trece prin toate aventurile celor
230 de pagini. Însă chiar din prima pagină am dat peste un clișeu ce îl auzim
la mai toate rubricile meteo „toamna își intra în drepturi‟. Dar să zicem
că poate fi scuzat, că are o justificare, asta până câteva pagini mai târziu
când descopăr două replici ale aceluiași personaj cu liniuțele de dialog
aferente, care vin una după alta. O astfel de construcție nu prea își are
rostul. De ce ai pune o altă linie de dialog pentru ceva ce spune același
personaj? Să o iertăm totuși și pe asta, e evident că i-a scăpat corectorului,
ca vreo zece alte greșeli (majoritatea de punctuație), care au scăpat tuturor
celor prin mâinile cărora a trecut cartea.
