La mulți ani J.K. Rowling!

Astăzi, 31 iulie 2013 autoarea faimoasei serii fantasy Harry Potter împlinește 47 de ani. Să îi urăm la mulți ani!

J.K. Rowling (pronunțat Rolling) este prima scriitoare miliardară în dolari americani și autoarea unei serii de succes creând niște personaje ce au devenit adevărați idoli pentru fani.

O generație întreagă și aici mă refer la cei născuți în jurul anului 1990 a pătruns în lumea lecturii și a magiei odată cu personajul lui J.K. Rowling. De asemenea sunt mândru să mă declar parte a respectivei generații și nu pot decât să îi mulțumesc scriitoarei britanice că mi-a deschis apetitul pentru fantasy.

Întregul articol aniversar îl puteți citi aici.

Recenzie: Walter Kirn - Sus, în aer

„Sus, în aer” al lui Walter Kirn mi-a dat impresia de roman condensat, roman care vrea în două sute și ceva de pagini să îmi spună extrem de multe, să mă lămurească asupra unor numeroase aspecte mai mult sau mai puțin implicate în acțiunea cărții. De fapt, cred că ăsta a și fost scopul cărții, ilustrarea societății de consum: să mă facă să cred că am nevoie de fiecare informație oferită, să cred că nu aș mai avea o viață frumoasă și plină fără acele nimicuri. Aș putea cerne cartea lui Kirn și din 285 de pagini să rămân doar cu 185 și nu s-ar pierde nimic esențial pentru povestea în sine, doar că ar lipsi ironia asupra consumerismului și asupra corporațiilor care ni-l „impun”. Dacă toți cititorii realizează că romanul lui Kirn e menit a satiriza societatea în care trăim și ne complacem, atunci înseamnă că toate cele 285 de pagini își au rostul.

Recenzie: Marek Halter - Cabalistul din Praga

Secolul XVI-lea, Europa, Praga, Cartierul evreiesc. Acestea sunt coordonatele pe care își plasează Marek Halter acțiunea romanului său „Cabalistul din Praga”. Subiectul: Cabala, magia cuvântului, Golemul. Golemul, acel faimos monstru de lut, lipsit de glasul vorbirii va intriga orice cititor. Mie mi-au sclipit ochii când am citit aceste lucruri pe coperta IV, dar nu era vorba de un fantasy istoric așa cum mi-aș fi dorit.

Nu mă înțelegeți greșit, mi-a plăcut romanul dar nu am fost extaziat, mai ales datorită lipsei de evenimente semnificative și apariției extreme de târzii a Golemului, în ultimele 60 de pagini, ceea ce la făcut să pară aproape un personaj de fond și nicidecum unul secundar, căci principal nu mai poate fi vorba. De asemenea lipsește povestea amoroasă; ar fi putut avea loc dar turnura evenimentelor o taie din fașă.

Recenzii pe bibliocarti.com

Cei care îmi urmăriți pagina de facebook a blogului ați observat că în ultima vreme am promovat niște recenzii scrise pe bibliocarti.com. E vorba tot de recenzii de-ale mele și acestea sunt:

1. Dinți albi - Zadie Smith: Romanul este unul plăcut incitant şi uşor de abordat, dar aşa cum am observat poate nu chiar aşa de bine de perceput la prima lectură. Zadie Smith ne prezintă poveşti despre prietenie, dragoste şi război plasate abil într-un context al multiculturalităţii creat la îmbinarea a trei culturi diferite, a trei familii diferite şi a trei generaţii într-o întindere temporală generoasă, din 1945 şi până în 1999.
Recenzie completă: http://bibliocarti.com/zadie-smith-dinti-albi/

2. Cum se scrie un bestseller - Monica Ramirez: Cartea îndrumă pașii unui scriitor aspirant pe drumul spre celebritate, iar părerea mea e că trebuie citită cu pixul și hârtia lângă, pentru notarea unor idei de reținut.

Recenzie completă: http://bibliocarti.com/cum-se-scrie-un-bestseller-monica-ramirez-recenzie/

3. Dragonul maiestății sale - Naomi Novik: În prima dintre cărțile sale Naomi Novik ne aruncă de-a dreptul în mijlocul războaielor nepoleoniene bombardându-ne cu informații despre numeroasele specii de dragoni și caracteristicile lor, precum și relațiile pe care le au cu căpitanii lor.
Recenzie completă: http://bibliocarti.com/dragonul-maiestatii-sale-naomi-novik-recenzie/

Recenzie: Madeline Miller - Cântul lui Ahile

Am aflat de „Cântul lui Ahile” datorită fructitzei și blogului ei axat pe lecturi mature și numai bune de dezbătut. Romanele istorice au mereu loc în sufletul meu de cititor pe lângă celelalte genuri dragi. „Cântul lui Ahile” se citește ușor și lin povestea spunându-se singură parcă fără să fie nevoie de intervenții exterioare.

În romanul de față avem povestea lui Ahile, din momentul în care Patroclu, prinț surghiunit în Ftia, îl întâlnește și îl îndrăgește devenindu-i prieten, tovarăș, confident și soț și până după moartea lor când cenușa trupurilor li se odihnește pe o colină în fața cetății Troia.

Deși centrul atenției îl deține Ahile, mie mi s-a părut că Patroclu e mai important și demn de luat în seamă, el fiind entitatea din umbră care a condus destinul lui Ahile pe făgașul spre glorie și nemurire, și fără el sunt sigur că Ahile nu și-ar fi împlinit destinul de Ariston Achaion, cel mai mare dintre ahei.

Recenzie: Carol Birch - Menajeria lui Jamrach

             Pe Strada Ficțiunii Contemporan dacă te plimbi poți da peste romanul lui Carol Birch, scriitoare britanică nominalizată în 2003 la Booker Prize.

„Menajeria lui Jamrach” ne poartă în Londra anului 1857 când erau la mare căutare animalele exotice. Jaffy Brown, unul dintre numeroșii copii care trăiau în perioada aceea pe străzile rău famate ale Londrei și care-și ducea traiul prin mizeria orașului, nimerește în drumul său pentru un comision, drept în calea unui tigru bengalez. Cum nu este familiarizat cu o astfel e felină și o consideră o pisică mai mare înaintează spre tigru cu intenția de a-l mângâia pe nas. După ce atinge nasul moale al tigrului nu-și mai amintește mare lucru dar scapă teafăr din întâlnirea cu tigrul și în plus domnul Jamrach îi oferă o slujbă în cadrul menajeriei sale.

Recenzie: George RR Martin - Fuga Vânătorului

           Din nou SF. De ce? Pentru că în ciuda criticii literare românești, literatura SF chiar e un gen major și chiar merită atenție. Iar acum vreau să vă atrag atenția asupra unui roman scris de nimeni altul decât George RR Martin, într-o colaborare cu Gardner Dozois, cunoscut antolog SF, și cu Daniel Abraham, autor de SF și fantasy american.

           S-a tot vorbit despre „Fuga vânătorului” că este un roman scris la șase mâini și asta m-a incitat. Tema principală abordată este aceea a fricii primordiale, pe care cei trei o exploatează la maximum adăugându-i motivul vânătorului vânat, și nu oricum ci chiar de el însuși. Mai multe nu vă spun despre acest lucru, ci o să vă las să descoperiți prin lectură.

            Acțiunea se desfășoară într-un viitor destul de îndepărtat, pe o altă planetă, dar există totuși o legătură cu Pământul chiar dacă realizată doar prin amintirile celor proveniți de acolo. Colonia de pe Sao Paulo este una relativ tânără, iar Ramon Espejo este un prospector venit de pe Pământ cu dorința de a duce o viață mai bună exploatând resursele bogate ale nou descoperitei planete. Temperamentul său își spune însă cuvântul făcându-l să intre în diverse necazuri, printre care și o crimă. 
Aflați mai multe!

Recenzie: Joel Dicker - Adevărul despre cazul Harry Quebert

   A stârnit ceva vâlvă cartea asta mai ales că lansarea în România a avut loc chiar în prezența autorului, elvețianul Joël Dicker. Cel de-al doilea roman al lui Dicker a primit Marele Premiu al Academiei Franceze (Grand Prix du Roman de L’Academie Française 2012) și distins cu Premiul Goncourt al Liceenilor (Prix Goncourt des Lyceens 2012).

         Cartea începe prin a prezenta cititorilor premisele a ceea ce urmează să fie mediatizatul și controversatul caz Harry Quebert. Dispariția Nolei Kellergan din New Hampshire cu treizeci și trei de ani în urmă a stârnit ceva vâlvă, însă descoperirea rămășițelor ei, în prezent, în grădina lui Harry Quebert transformă cazul de dispariție într-unul de omucidere și devine bârfa întregii Americi. Iar pentru ca situația să devină din ce în ce mai complicată, asupra Nolei este găsit manuscrisul romanului de succes scris de Harry, și anume „Originile Răului”.