După decenii de vampiri și vampirisme Anne Rice a simțit
că și-a epuizat resursele în domeniu și s-a reprofilat pe o ramură a
literaturii fantasy care este la începuturi în ceea ce privește exploatarea ei.
Și aici vorbesc despre îngeri. Dacă stau bine și mă gândesc, era nevoie de a
aduce îngerii mai aproape de omenire, chiar dacă prin intermediul unor lumi sau
situații fantastice. Îngerii erau singurele creaturi mai puțin implicate în
literatură; poate și din cauză că e reprezintă un subiect de sub aripa
bisericii, și de multe ori la abordarea unor astfel subiecte sensibile,
reprezentanții bisericii sar ca arși.
Cartea în discuție a fost editată de Leda, după ce ani de
zile ne-am obișnuit să găsim cărțile lui Anne Rice la Rao, în 2011 și este
primul volum al seriei Cântecele
Serafimului. Romanul este construit la persoana I având ca personaj
principal și narator totodată un criminal în serie. Până pe la jumătatea cărții
nu ni se spun prea multe, doar detalii despre viața lui Lucky Vulpoiul sau Toby
O’Dare
pe numele lui real.
Prima
jumătate a cărții se citește destul de greu, înaintând încet și fiind plină de
lamentațiile unui criminal în serie a cărui vis a fost să devină călugăr
dominican, iar pentru faptul că nu a reușit își învinuiește soarta și pe
Dumnezeu. Chiar și după apariția serafimului Malchiah narațiunea stagnează,
deși acesta ar trebui să fie momentul culminant care să aducă mulțumire
cititorilor care au rezistat eroic primelor o sută de pagini. Dar nu, se
vorbește necontenit despre imensa dragoste dumnezeiască pentru criminali și
despre lipsa de sentimente pe care o experimentează îngerii.
Călătoria
în timp până pe la 1200 a lui Toby, însoțit de serafim mai aduce unele
schimbări antrenând puțin firul narativ, dar nu vă faceți mari speranțe, și
aici totul se va desfășura liniar, fără răsturnări de situație spectaculoase
sau evenimente neprevăzute. Din contră se merge pe poveste în poveste,
pe relatarea de amintiri și evenimente trecute, toate contribuind la premisa
unui final fericit.
Nu
zic să nu îi acordați o șansă, însă dacă așteptați ca acest volum să se ridice
la nivelul altor opere scrise de Anne Rice, mai bine căutați altceva de
lecturat.
Şi eu care mă gândeam să o citesc :) Oricum - nu ne mai mirăm de nimic. Lipsa de sentimente de care povesteşti pare să te ducă cu gândul la serialul Supernatural - unde demonii şi îngerii par la fel de lipsiţi de compasiune. Oricum binele şi răul trebuie să coexiste pentru o balanţa echilibrată, se spune.
RăspundețiȘtergereE nu zic să nu o citești, doar expuneam faptul că nu e atât de complexă și elaborată precum alte opere ale scriitoarei. Pare o carte scrisă la normă, cu un interes pur comercial.
Ștergerepentru mine Anne Rice va ramane intodeauna ,, mama vampirului Lestad" - primele carti cu vampiri pe care le-am citit.Citisem pe net ca si-a schimbat stilul dar ma indoiesc ca voi cumpara cartea.
RăspundețiȘtergereChiar așa e, și-a modificat stilul de scriere, însă mie mi s-a părut că scrie mai prost decât în trecut. De dragul Cărților cu vampiri, de altădată am citit-o și eu pe asta.
Ștergere