Mesaj către cititor:

Bun venit!
Întreg conținutul acestui blog îmi aparține, cu excepția imaginilor și a situațiilor în care precizez altfel. Dacă totuși copiezi ceva de aici, menționează-mă drept sursă.

Lecturi plăcute!

miercuri, 28 martie 2012

Recenzie: Jules Verne - Casa cu aburi


          De această dată m-am gândit să vă aduc în vizor o carte mai veche, reeditată în 2010. Cei de la Adevărul Holding au reînviat vechea colecție de romane semnate Jules Verne și apărute la fosta editură Ion Creangă, pe vremea părinților mei. Deși am „călătorit” de nenumărate ori împreună cu eroii creați de Jules Verne și am luat parte la aventuri nemaipomenite, Casa cu aburi nu s-a numărat printre ele până acum. Jules Verne a fost cel care mi-a umplut copilăria de vise, și cel care mi-a stimulat imaginația să producă noi jocuri pe care să le pun în aplicare.
Genul literar pe care l-a abordat inegalabilul Verne e SF-ul, însă mintea lui creatoare și vizionară l-a împins spre o nișă pe care practic nu are concurență, și anume steam-punk. Textele lui au întotdeauna ca element central o invenție a științei și tehnicii, uimitoare pentru perioada în care a trăit, dar uimitoare și pentru prezent, când unele dintre ideile lui abia acum prind contur.

Revenind la romanul în discuție aș vrea să menționez încă de la început că nici acesta nu iese din linia clasică stabilită de autorul însuși. Povestea începe cu un eveniment istoric, revolta șipailor din India, ca mai apoi să ne fie prezentată o nouă minune a tehnicii și anume casa cu aburi, cu care un grup de aventurieri se decid să plece într-o călătorie prin India. Pe parcurs aflăm detalii atât despre personaje și trecutul lor cât și despre evenimente istorice sau descoperiri geografice. Ca întotdeauna cărțile autorului francez sunt adevărate mine de cunoștințe, un fel de minienciclopedii - dar se pot dovedi și adevărate pietre de moară puse în calea unui fir narativ alert și vioi.
În fundalul călătoriei printr-o Indie exotică și fascinantă se află dorințele de răzbunare a două personaje aflate în tabere adverse, cu ceva timp înaintea momentului relatării, în mai sus menționata revoltă a șipailor. Este vorba de colonelul Munro, pe de o parte, care și-a pierdut tânăra și mult iubita soție într-un masacru aplicat, de hinduși, ostaticilor britanici și Nana Sahib conducătorul răscoalei șipailor din ianuarie 1857 înnăbușită de armata britanică într-un mod extrem de sângeros.
Povestea în sine are două elemente cheie, casa cu aburi, al cărei aspect și descriere sunt absolut uimitoare, și confruntarea dintre Munro și Sahib, iar care va fi destinul fiecărui element vă invit să aflați prin lectură. Vă asigur că deznodământul deși pare previzibil vă va rezerva totuși o mică surpriză.
Lectură plăcută!


Update! Un articol extrem de interesant și plin de informații și recomandări de lectură despre Jules Verne puteți citi pe blogul Roxanei.

3 comentarii:

  1. Am scris şi eu despre Jules Verne. Am descris câteva din cărţi şi am recomandat altele. Acum o să revin asupra textului şi o să adaug trimiterea cu link către această prezentare de carte. Foarte bună. Totuşi :) chiar pietre de moară să fie acele informaţii :)? Dar cei drept, e drept :) Jules Verne este un autor care nu ar trebui ratat.

    RăspundețiȘtergere
  2. am citit toate cele 40 de romane ale Jules Verne si cel mai mult mi-au placut: Copii Capitanului Grant , Capitan la 15 ani , doi ani de vacanta si Testamentul unui excentric.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Copiii Cpt. Grant e una dintre preferatele mele, dintre romanele lui Verne alături de „Insula Misterioasă”, „O Călătorie spre centrul Pământului”, „Robur Cuceritorul” ori „Stăpânul Lumii”.
      Am ales însă acest volum deoarece tocmai îl lecturasem la momentul respectiv, și nici nu e atât de cunoscut precum celelalte.

      Ștergere

Important!

Pe acest blog au fost activate comentariile Google Plus. Pentru a lăsa un comentariu este nevoie să vă autentificați cu contul google.

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...