Mesaj către cititor:

Bun venit!
Întreg conținutul acestui blog îmi aparține, cu excepția imaginilor și a situațiilor în care precizez altfel. Dacă totuși copiezi ceva de aici, menționează-mă drept sursă.

Lecturi plăcute!

luni, 25 mai 2015

Recenzie: Rose Tremain - Drumul spre casă

Un roman incitant despre Europa de Est și Londra de azi. Un roman ce s-a suprapus perfect peste cele mai recente experiențe de călătorie ale mele, astfel încât mi-a venit extrem de ușor să mă cufund în lectura romanului odată ce l-am început.
Personajul central, Lev, este un tip de undeva din estul Europei și care se află în căutarea unor noi mijloace materiale pentru susținerea familiei sale. După închiderea gaterului din Baryn, Lev a rămas fără principala sursă de venit pentru susținerea mamei sale și a fiicei, după ce nu cu multă vreme în urmă îi decedase și soția, bolnavă fiind de leucemie. Romanul și călătoria lui Lev încep din momentul în care acesta a urcat în autocarul spre Marea Britanie pregătindu-se pentru o călătorie de mai bine de cinzeci de ore spre Londra, care pare a fi un tărâm al făgăduinței.
Pe drum leagă conversație cu Lydia o fostă profesoară de engleză care se îndreaptă de asemenea spre o nouă viață în care să devină traducător-interpret. În cele din urmă călătoria se sfârșește în momentul în care autocarul intră în faimoasa Victoria Coach Station iar cei doi sunt nevoiți să își vadă fiecare de calea lui.

Lev, cu toate că emigrase în condiții legale tot are de înfruntat privirile urâte și suspicioase precum și prejudecățile despre est-europeni care sunt nelipsite în Regatul Unit al Marii Britanii. Încercând diferite slujbe temporare Lev reușește să câștige suficient cât să nu moară de foame dar îi este aproape imposibil să își asigure o locuință, deoarece prețurile și cheltuielile în Londra sunt mult mai mari decât orice estimare făcuse el în prealabil. Dar norocul îi surâde și descoperă un bilețel pe care Lydia i-l strecurase în haină. Se decide să apeleze la ea ca să îl ajute în descifrarea anunțurilor pentru locuri de muncă din ziar.
Înfruntând numeroase probleme și lipsuri Lev ajunge de la un simplu spălător de vase la poziția de ajutor de bucătar într-un restaurant elegant și reușește chiar să trimit bani acasă pentru Ina, mama sa și pentru Maya, fiica sa. Bineînțeles traiul pe care îl duce personajul nostru nu este deloc unul simplu însă găsește prieteni în Lodra și chiar reușește să se îndrăgostească.
Povestea lui Rose Tremain ilustrează destul de bine tabloul multor muncitori imigranți care consideră că pe insulă e mai bine decât pe continent. Cu toate că nu se menționează exact care este țara natală a lui Lev, judecâd după câteva nume ale personajelor de acolo fac deducerea că e vorba despre Polonia, dar scenariul general construit se poate aplica oricărei țări din fostul bloc comunist, incluzând și România aici, bineînțeles.
Pe lângă povestea deosebit de realistă conturată în Drumul spre casă am mai avut de asemenea și un sentimet de familiaritate citind denumiri de stații de metrou pe care le-am parcurs ori cartiere și obiective ale Londrei turistice. Așa cum dezbvăluiam încă din început scriitura lui lui Rose Tremain s-a dovedit perfectă pentru mine.
Iar dacă nu mă credeți că puteți avea parte de o povestea emoționată și care să vă satisfacă foamea de lectură atunci nu uitați că încă nu v-am dezvăluit nimic despre final. Așa stă bine unui roman bun povestea lui Lev nu se încheie în momentul în care găsesște o oarecare stabilitate materială și un suflet alături de care să își petreacă viața. Nicidecum, deoarece soarta este crudă și ironică așa că îi aduce un nou hop de trecut. Satul Auror, în care trăiesc mama și fetița lui, precum și Rudi și Lora, cei mai buni prieteni ai săi este în pericol de a fi inundat de apele unui nou lac de acumulare creat pentru a răspunde cererii tot mai mari de energie electrică.
Care este idea de salvare a lui Lev și cum reușește el să o pună în aplicare din cealaltă parte a continentului, puteți descoperi din Drumul spre casă, uimitorul roman al lui Rose Tremain publicat pentru prima dată în 2007 și în 2008 la Leda în traducerea Nicoletei Nedu.

Lectură cât mai incitantă vă doresc.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Important!

Pe acest blog au fost activate comentariile Google Plus. Pentru a lăsa un comentariu este nevoie să vă autentificați cu contul google.

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...