Un roman incitant despre Europa de Est și Londra de azi.
Un roman ce s-a suprapus perfect peste cele mai recente experiențe de călătorie
ale mele, astfel încât mi-a venit extrem de ușor să mă cufund în lectura
romanului odată ce l-am început.
Personajul central, Lev, este un tip de undeva din estul
Europei și care se află în căutarea unor noi mijloace materiale pentru
susținerea familiei sale. După închiderea gaterului din Baryn, Lev a rămas fără
principala sursă de venit pentru susținerea mamei sale și a fiicei, după ce nu
cu multă vreme în urmă îi decedase și soția, bolnavă fiind de leucemie. Romanul
și călătoria lui Lev încep din momentul în care acesta a urcat în autocarul
spre Marea Britanie pregătindu-se pentru o călătorie de mai bine de cinzeci de
ore spre Londra, care pare a fi un tărâm al făgăduinței.
Pe drum leagă conversație cu Lydia o fostă profesoară de
engleză care se îndreaptă de asemenea spre o nouă viață în care să devină
traducător-interpret. În cele din urmă călătoria se sfârșește în momentul în
care autocarul intră în faimoasa Victoria Coach Station iar cei doi sunt
nevoiți să își vadă fiecare de calea lui.
Lev, cu toate că emigrase în condiții legale tot are de
înfruntat privirile urâte și suspicioase precum și prejudecățile despre
est-europeni care sunt nelipsite în Regatul Unit al Marii Britanii. Încercând
diferite slujbe temporare Lev reușește să câștige suficient cât să nu moară de
foame dar îi este aproape imposibil să își asigure o locuință, deoarece
prețurile și cheltuielile în Londra sunt mult mai mari decât orice estimare
făcuse el în prealabil. Dar norocul îi surâde și descoperă un bilețel pe care
Lydia i-l strecurase în haină. Se decide să apeleze la ea ca să îl ajute în
descifrarea anunțurilor pentru locuri de muncă din ziar.
Înfruntând numeroase probleme și lipsuri Lev ajunge de la
un simplu spălător de vase la poziția de ajutor de bucătar într-un restaurant
elegant și reușește chiar să trimit bani acasă pentru Ina, mama sa și pentru
Maya, fiica sa. Bineînțeles traiul pe care îl duce personajul nostru nu este
deloc unul simplu însă găsește prieteni în Lodra și chiar reușește să se
îndrăgostească.
Povestea lui Rose Tremain ilustrează destul de bine
tabloul multor muncitori imigranți care consideră că pe insulă e mai bine decât
pe continent. Cu toate că nu se menționează exact care este țara natală a lui
Lev, judecâd după câteva nume ale personajelor de acolo fac deducerea că e
vorba despre Polonia, dar scenariul general construit se poate aplica oricărei
țări din fostul bloc comunist, incluzând și România aici, bineînțeles.
Pe lângă povestea deosebit de realistă conturată în Drumul spre casă am mai avut de asemenea
și un sentimet de familiaritate citind denumiri de stații de metrou pe care
le-am parcurs ori cartiere și obiective ale Londrei turistice. Așa cum
dezbvăluiam încă din început scriitura lui lui Rose Tremain s-a dovedit
perfectă pentru mine.
Iar dacă nu mă credeți că puteți avea parte de o povestea
emoționată și care să vă satisfacă foamea de lectură atunci nu uitați că încă
nu v-am dezvăluit nimic despre final. Așa stă bine unui roman bun povestea lui
Lev nu se încheie în momentul în care găsesște o oarecare stabilitate materială
și un suflet alături de care să își petreacă viața. Nicidecum, deoarece soarta
este crudă și ironică așa că îi aduce un nou hop de trecut. Satul Auror, în
care trăiesc mama și fetița lui, precum și Rudi și Lora, cei mai buni prieteni
ai săi este în pericol de a fi inundat de apele unui nou lac de acumulare creat
pentru a răspunde cererii tot mai mari de energie electrică.
Care este idea de salvare a lui Lev și cum reușește el să
o pună în aplicare din cealaltă parte a continentului, puteți descoperi din Drumul spre casă, uimitorul roman al lui
Rose Tremain publicat pentru prima dată în 2007 și în 2008 la Leda în
traducerea Nicoletei Nedu.
Lectură cât mai incitantă vă doresc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu