Ultima recenzie din 2012: Adina Speteanu - Crimă la timpul trecut

Îmi place să dau câte o șansă literaturii române, dar cu cartea Adinei știam că merg la sigur și nu voi regreta decizia achiziției ei. „Crimă la timpul trecut” e un roman scris uluitor de bine și care te ține captiv între pagini, de la prima până la ultima. Categoric 199 pagini sunt prea puține.

Recenzie specială de Crăciun: Cecelia Ahern - Prietenul Nevăzut

Cu Prietenul nevăzut am încheiat de lecturat cărțile traduse până acum în limba română, ale scriitoarei irlandeze, Cecelia Ahern.

Cecelia Ahern are un mod aparte în care știe adauge puțină magie la fiecare roman, astfel încât cele mai frumoase povești de iubire să aibă loc. Nici de această dată nu se dezminte și ne aduce în prim plan două personaje uluitoare.

Recenzia integrală o puteți vedea pe Serial Readers. În The Club of Serial Readers puteți comenta cărțile preferate și puteți scrie recenzii pentru care să fiți recompensați.

Cărțile Ceceliei Ahern sunt apărute la editura All(fa), iar Prietenul Nevăzut a apărut în 2007, în traducerea Marilenei Iovu.

Romane perfecte de citit în perioada sărbătorilor de iarnă.

Savurați lectura lor!

Articol special de Crăciun

Uite că a sosit din nou Crăciunul cu bucurii, fericire, cadouri dar și cu aglomerație, stres și nervi.

Vă urez distracție plăcută și moderație la băutură și mâncare!

Spor la citit lecturi cât mai incitante!

Crăciun Fericit!

Recenzie specială de Crăciun: Nicholas Sparks - Talismanul Norocos

Două ediții, 

același roman.

Cu stilul lui Sparks m-am întâlnit pentru prima dată când am lecturat „O plimbare de neuitat”, un roman sentimental și dramatic care m-a lăsat cu lacrimi în ochi la final. Probabil mare parte din domnii care îmi citesc blogul sunt de părere că nu merită să-și piardă vremea cu Sparks, acesta scriind cărți destinate femeilor. Mie, însă, întotdeauna mi-a plăcut să fiu altfel, să trec barierele, să depășesc limitele, să dau lumii ceva despre care să bârfească, tocmai de aceea citesc și altceva.

Revenind la Talismanul Norocos, de Nicholas Sparks, este un roman excepțional scris de un romantic incurabil. Și povestea aceasta ca și celelalte este umbrită de evenimente nefaste, însă ajunge la un final cât de cât fericit.

Recenzie: Kim Edwards - Fiica Tăcerii

Prin intermediul acestui post vreau să fac două lucruri:

1. Vă pun la dispoziție recenzia mea pentru cartea „Fiica Tăcerii” scrisă de Kim Edwards și publicată la Rao în 2009. Mai jos aveți începutul recenziei:

În 1964, într-o noapte de iarnă doctorul David Henry o ajută pe soția lui să aducă pe lume gemenii lor, un băiat, Paul, și o fată, Phoebe. Fiul, născut primul, e perfect sănătos dar fiica are din nefericire Sindromul Down. Doctorul recunoaște semnele bolii și decide să își trimită fiica la un institut pentru copii cu dizabilități. De ce a făcut acest lucru, care sunt motivele și cât sunt de valide, poate părea greu de înțeles, ca simplu privitor din exterior. Dar David are niște amintiri care poate l-au influențat. Și anume durerea de nedescris a mamei sale, durere pe care a simțit-o atunci când sora lui, June, s-a stins din viață ca urmare a unor complicații cardiace datorate tot Sindromului Down.

Recenzie: James Agee - Un deces în familie

Roman laureat cu premiul Pulitzer în 1958.

Un deces în familie este o operă cu caracter autobiografic, un roman care ne prezintă cu o profunzime uluitoare suferința și trăirile cauzate familiei, de moartea tragică a lui Jay Follet.

Metafora fundamentală a romanului este întoarcerea acasă. Povestirea începe cu Jay și fiul său, Rufus, întorcându-se mulțumiți acasă după vizionarea unui film la cinematograful din oraș. Povestirea este continuată din două perspective, cea clasică, cu narator la persoana a III-a și cea specifică textelor biografice, cu narațiune la persoana I și narator-personaj principal. Finalul romanului ne reîntoarce la metaforă. Astfel îl vedem pe Rufus întorcându-se acasă împreună cu Andrew, de data aceasta în tăcere și consternați pentru că multe lucruri s-au schimbat între timp.

În sfârșit la mine acasă

Deși titlul pe care l-am folosit poate părea ciudat, mi s-a părut potrivit pentru exprimarea fericirii personale vis-a-vis de noile achiziții de carte făcute din 23.11.12 și până în prezent.
O să încep cu piesa de rezistență:

„Cheia” de Simon Toyne, cu autograful autorului, achiziționată prin intermediul și bunăvoința Georgianei (îi mai mulțumesc odată, deși mi-a spus că i se urcă la cap) de la Gaudeamus. Mai jos aveți pozele:

100 - post aniversar

A trecut mai bine de un an de când mi-am dedicat o parte din timpul meu liber acestui blog literar. A fost un an important pentru mine din diferite puncte de vedere, un an frumos și un an în care am condus un blog pe drumul pe care cu paisprezece luni în urmă puteam doar să îl visez.

Mă simt oarecum dator să ofer câteva statistici:
- peste 11.000 de vizite de la postul introductiv și până acum;
- 100 posturi;
- 60 de recenzii;
- 225 de comentarii publicate;
- 24 de persoane urmăresc blogul prin GFC;
- 58 de persoane au apăsat butonul Like al paginii de Facebook a blogului;
- 27 de vizite în medie pe zi.

E mult? E puțin? Voi să îmi spuneți.

Mi-am dorit un blog care să iasă în evidență, un blog asupra căruia să îmi pun amprenta dar în care elementele vieții mele personale să fie cât mai puține.
Un blog cu formă și conținut cât mai aproape de profesionalism.
Un blog care să vă ofere exact ce am citit eu și ce mi-ar plăcea să citiți și voi ca să ne putem împărtăși părerile.
Un blog prin intermediul căruia să cunosc oameni pentru care cititul primordial.

Am reușit să îmi ating visul? Eu zic că da, dar mai am până la împlinirea lui completă.

Tot cu această ocazie aniversară am trecut și la vestimentația de iarnă.

Lecturi plăcute, dragi cititori, oriunde vă aflați!

Recenzie: Cecelia Ahern - Cartea Viitorului

Din prima clipă în care am văzut cartea pe raftul librăriei Alexandria din Tg. Mureș mi-am zis: Cu prima ocazie îmi iau cartea asta. Prime ocazii au venit și au trecut, de atunci mi-am luat o grămadă de alte cărți și asta mi-a ieșit din minte. Nici în momentul citirii ei nu o dețineam propriu-zis, ci era doar împrumutată de la bibliotecă.

Din câte știu eu, „Cartea Viitorului” e cea mai recentă publicație în limba română a celebrei scriitoare irlandeze, Cecelia Ahern, celebră fiindcă a debutat la 21 de ani cu fenomenalul roman: P.S. Te iubesc, iar de atunci a tot scris cărți numa bune de emoționat și de stors lacrimi – pe care le-am savurat pe toate: Mulțumesc pentru amintiri, Cadoul, Dispăruți fără urmă, Suflete pereche, cu o singură restanță: Prietenul Nevăzut.

Recenzie: Ariana Franklin - Maestră în arta morții

Un roman pe care mi l-am luat la preț redus în vară de la Bookland, un roman căruia până acum o lună și ceva nu i-am dat atenție pentru că aveam alte cărți mai tentante în vizor.

Se pare că am greșit ignorând-o, deoarece s-a dovedit un excelent roman istoric – mister medieval în stilul lui Bernard Knight. Documentându-mă puțin am aflat că Maestră în arta morții e primul volum dintr-o serie de patru, apărut la Nemira în 2008 în traducerea Marinei Radu. Celelalte trei nu sunt încă traduse în română dar iată titlurile originale, așa cum sunt menționate pe goodreads:

-          The Serpent’s Tale

-          Grave Good

-          A Murderous Procession

1 decembrie

La mulți ani! 

România și românilor de pretutindeni! 

Articolul special pregătit pentru această zi de sărbătoarea îl găsiți AICI!