Recenzie: Jules Verne - Casa cu aburi

          De această dată m-am gândit să vă aduc în vizor o carte mai veche, reeditată în 2010. Cei de la Adevărul Holding au reînviat vechea colecție de romane semnate Jules Verne și apărute la fosta editură Ion Creangă, pe vremea părinților mei. Deși am „călătorit” de nenumărate ori împreună cu eroii creați de Jules Verne și am luat parte la aventuri nemaipomenite, Casa cu aburi nu s-a numărat printre ele până acum. Jules Verne a fost cel care mi-a umplut copilăria de vise, și cel care mi-a stimulat imaginația să producă noi jocuri pe care să le pun în aplicare.

Genul literar pe care l-a abordat inegalabilul Verne e SF-ul, însă mintea lui creatoare și vizionară l-a împins spre o nișă pe care practic nu are concurență, și anume steam-punk. Textele lui au întotdeauna ca element central o invenție a științei și tehnicii, uimitoare pentru perioada în care a trăit, dar uimitoare și pentru prezent, când unele dintre ideile lui abia acum prind contur.

Prospețime de primăvară!

Odată cu venirea primăverii m-am gândit să fac niște modificări pe blog să-l reîmprospătez să îi dau o nouă formă să-l fac mai atractiv.

Noile modificări vor include:
- un orar stabil pentru postări
- un nou design al blogului
- o pagină de facebook dedicată
- o nouă adresă URL
- și multe altele...

Sper ca procesul acesta de transformare să afecteze cât mai puțin cititorii mei.
Vă mulțumesc pentru înțelegere și susținere!
;)

O primăvară frumoasă!

Articol: Literatura Fantasy

Așa cum v-am obișnuit, joia pun câte ceva nou pe blog. Astăzi m-am gândit să vă ofer un articol despre literatura fantasy, preferata mea. promit să revin cu recenzii, în cel mai scurt timp.


Fantezia, desemnată și prin termenul englezesc „fantasy”, în cadrul domeniului artei, este o subspecie a fantasticului, un gen al literaturii fantastice și a unei multitudini de alte genuri artistice precum cele ale domeniului animației, apropiată de miraculosul folcloric, cu un întreg arsenal de elemente de magie.

 Din cele mai vechi timpuri, oamenii au creat și au spus povești. Din acestea s-au clădit mituri care au influențat gândirea și modul de viață al multor generații. Mai mult, în mituri a fost marcată cu litere de aur cunoasterea arhaică a omenirii.

Recenzie: Clive Cussler & Grant Blackwood – Aurul Spartanilor

Romanul a apărut la editura Litera în 2010 și este un thriller și un roman de aventuri totodată.  Clive Cussler este un scriitor american celebru pentru romanele sale de aventuri, majoritatea avându-i ca protagoniști pe Dirk Pitt și Al Giordino angați ai NUMA  (National Underwater and Marine Agency). Pentru fanii lui Cussler, titluri ca Sahara, Walhalla, Aurul Incașilor, Odiseea Troiană sunt binecunoscute. Cealaltă serie a lui Clive Cussler, Dosarele Numa,  are un alt cuplu de angajați ai NUMA, Kurt Austin și Joe Zabala ca protagoniști, iar titlurile romanelor în care apar sunt Aurul Albastru, Gheața de Foc și Șarpele.

Noua serie a lui Cussler, scrisă în colaborare cu Grant Balckwood, seria Aventurile soților Fargo e una ce se ridică la aceleași standarde create de romanele anterioare fiind la fel de incitantă și antrenantă.

Recenzie: Simon Toyne - Sanctus

Recenzie specială de 8 martie.

Cartea lui Simon Toyne am primit-o cadou, de fapt, voiam să mi-o cumpăr eu, așa că a fost un cadou perfect. De multe ori reușim să o dăm în bară atunci când primim sau oferim cadouri din cauza unei strădanii prea mari, dar în cazul meu, să primesc ce mi-am dorit și încă din partea unei personae extrem de apropiate e cadoul ideal.

Revenind la romanul în discuție, Sanctus, nu ne spune prea multe din titlu, dar ne sugerează un mister care are neapărată nevoie să fie dezlegat. Un cititor curios și pasionat de descifrarea misterelor cărților nu va rezista prea mult și va deschide cartea, va trece cele câteva pagini și va incepe cu capitolul unu. Astfel acțiunea prinde viață și se desfășoară în imaginația lectorului.

Recenzie: Alex Flinn - Bestia

Recenzie specială de 1 martie!

Vă amintiți din copilărie povestea Frumoasa și Bestia ? Eu aveam cartea dar cu titlul Ultima petală a trandafirului; era oricum aceeași poveste, aceeași cu cea din romanul de față. Poate că asta e și marele defect al cărții lui Alex Flinn - „o autoare de romane pentru tineri adulți” după cum ne informează coperta trei a volumului apărut la Rao în 2010 - și anume lipsa originalității, a elementelor noi.

În fond e aceeași poveste, identică până la cele mai mici amănunte cu ceea ce citisem în copilărie, totul transpus în New

York-ul zilelor noastre. Din perspectiva originalității, a elementelor noi, pot spune că adaptarea cinematografică e mai interesantă și diferită față de povestea copilăriei mele. Totuși recomand lectura cărții înaintea filmului pentru a vă familiariza cu