Recenzie: Vremea Lupului

De când am citit romanul lui Oliviu Crâznic, „…și la sfârșit a mai rămas coșmarul” m-am îndrăgostit de stilul lui de a scrie. Așa încât încerc să nu ratez nici o ocazie de a face cunoștință cu textele sale. „Vremea lupului" este numele numărului din luna august al revistei „Dublu tăiș” și conține două povestiri gotic fantasy semnate Oliviu Crâznic și Cătălina Fometici. Spre rușinea mea, deși auzisem de Cătălina Fometici, nu am citit nimic scris de ea, dar după lectura această cu siguranță voi mai aborda și altceva.

E-book-ul începe cu „Lenore Arras”, textul lui Crâznic, și ne introduce direct într-o lume dominată de teroare și frig. O lume în care pacea și liniștea sunt demult dispărute printre ghețuri și crevase ce alcătuiesc mare parte din peisajul glaciar pe care îl străbate Ferrin cu scopul răzbunării. Deși este rănit la mână, slăbit din cauza drumului lung și în permanență urmărit de însoțitorii săi un cărăuș și un fierar, Ferrin e decis să își ducă vendeta la capăt chiar cu prețul propriei vieți. Curând însă grupul lor este atacat de niște feroce creaturi ale nopții, niște lupi masivi cu care au de furcă. Și mai mult însă, după ce scapă de atacul lor, cei doi însoțitori ai lui Ferrin se întorc împotriva lui probabil dornici să încaseze recompensa pusă pe capul lui.

Recenzie: Susan Hill - Femeia în negru

„Femeia în negru” este unul dintre cele mai cunoscute romane britanice. Un roman plasat în epoca victoriană dar cu accente de gotic și horror. „Femeia în negru” e o poveste cu fantome. Romanul a fost adaptat pentru teatru încă  din 1989 și continuă să se joace cu succes. În 2012 a avut parte de o ecranizare cu Daniel Radcliffe în rol principal. În momentul în care scriu această recenzie, încă nu am vizionat filmul.

Susan Hill ne spune povestea avocatului Arthur Kipps, însă ne-o spune folosind tehnica flashback-ului. În momentul în care ne istorisește povestea șocantă pe care a trăit-o Arthur Kipps este déjà în vârstă și marcat pentru totdeauna de evenimentele la care a luat parte.

Interviu cu Oliviu Crâznic (...și la sfârșit a mai rămas coșmarul)

Vă pot prezenta deja al doilea interviu din seria Interviuri marca Recenzii Beletristică, așa cum ieri v-am anunțat.

Astăzi va răspunde întrebărilor, nimeni altul decât Oliviu Crâznic, autorul romanului gotic/ dark fantasy/ horror „…și la sfârşit a mai rămas coşmarul”, roman ţesut din mituri şi legende româneşti şi străine. Un roman ce restaurează creaturile întunericului pe poziţiile lor detestabile.

 „Am fost crescut într-un orăşel transilvănean de munte” spui într-un interviu. Ne poţi da detalii?

Desigur. Este vorba despre oraşul Lupeni („Pârâul Lupului”) din judeţul Hunedoara, situat în apropierea mai multor lanţuri muntoase importante, cum ar fi, de pildă, lanţul Munţilor Retezat.

De unde pasiunea pentru scris şi pentru mitologia românească?

Nu ştiu dacă scrisul este o pasiune, mai degrabă scriu pentru că simt nevoia să o fac, decât din plăcere. Această nevoie, manifestată în anii trecuţi prin fragmente şi schiţe de poveşti ori prin versuri pentru melodii, a devenit o ocupaţie concretă la îndemnul unei prietene care, crezând în talentul şi cunoştinţele mele, m-a îndemnat să scriu şi să public. Am încercat să nu o dezamăgesc şi iată-mă aici.

Mitologia şi misterele mă pasionează în general, la fel ca istoria sau alte discipline dedicate spiritului uman şi universului înconjurător, şi aici cred că totul provine de la bunica mea de origine germană, Olga Henning, care mi-a cultivat în copilărie interesul pentru ştiinţă, pentru natură şi misterele acesteia şi pentru întâmplări de tipul „Incredibil, dar adevărat”.

Recenzie: Oliviu Crâznic - ...și la sfârșit a mai rămas coșmarul

Nici nu știu cum să vă explic mai bine plăcerea și satisfacția simțită la finalizarea lecturii, dar a fost enormă și neașteptată. Așa cum am mai spus, vreau să desființez prejudecățile conform cărora scriitorii români nu merită să fie citiți, iar romanul lui Oliviu Crâznic este unul dintre cele mai bune argumente.

„…și la sfârșit a mai rămas coșmarul” e un roman gotic cu o atmosferă medievală, întunecată și lugubră numai bună să îți dea fiori și să prevestească evenimente nu tocmai plăcute. Îți dă sentimental acela că în fiecare umbră se ascunde ceva, ce așteaptă cea mai bună ocazie să te înșface. Iar dacă ai imaginație bogată s-ar putea să simți ochi privindu-te din umbră și să vezi mișcări cu coada ochiului, chiar și după ce ai închis cartea.