Recenzie: Jojo Moyes - Înainte să te cunosc

                                                                                                  

Titlu original: Me before you

Editura: Litera

Anul apariției: 2016

Traducerea: Gabriel Tudor

Număr pagini: 398

Poate mulți dintre voi ați văzut filmul și nu aveți nicio intenție să descoperiți povestea integrală a lui Will și Lou. Exact așa gândesc și eu după ce vizionez un film care are la bază o carte. Știu deja povestea, la ce să pierd vremea lecturând ceva la care știu oricum sfârșitul? Și da, nu poți să-ți imaginezi un personaj feminin plin de energie și cu gusturi ciudate în modă, fiindcă un-doi în minte îți apare zâmbetul imens al Emiliei Clarke; sau un tânăr nearanjat și măcinat de cruzimea sorții care l-a pus în scaunul cu rotile, pe care nimeni nu l-ar fi putut interpreta mai bine decât Sam Claflin.

Recenzie: Agnes Martin Lugand - Oamenii fericiți citesc și beau cafea

                                                                                                                                    

Categoria: Romane de dragoste, Carti romantice

Colecție: Fiction Connection

Editura: TREI

Număr pagini: 171

Traducător: Carmen Otilia Spinu

Titlul este singurul motiv datorită căruia am pus în coș și cartea aceasta. Nu pot spune că m-a fascinat, dar nici că m-a dezamăgit total. Este un fel de chick lit.

Autoarea ne aruncă încă din primele pagini în tragedia cu care se confruntă Diane. Franțuzoaica este răvășită în urma unui accident care îi ucide pe Colin și Clara, soțul și fiica ei. Acest eveniment trist, o plasează pe Diane în depresie. Nu dorește să vorbească cu nimeni, doar cu Felix, asociatul și cel mai bun prieten al ei.

Lecturi de anul trecut

De ceva vreme am lăsat-o mai moale cu blogul, călătoriile în străinătate și munca în sectorul ONG și-au spus cuvântul în ceea ce privește timpul meu liber pentru a posta pe blog. Și cu cititul am lăsat-o ceva mai moale, însă nu de tot. Tocmai de aceea vă prezint în acest articol toate cărțile citite în 2015 dar cărora nu le-am dedicat articole pe blog.

John Green – Sub aceeași stea

Am citit acest volum în engleză, împrumutat de la prietenul și atunci colegul meu de cameră, Prem. Țin să îi mulțumesc cu această ocazie: Thank you very much for lending me your book, for sharing with me the pleasure of discovering the story hidden in its pages.

Cred că toată lumea a auzit despre fenomenul care a fost “The fault in our stars” de isteriile produse și de valul aprecieri pe care l-a primit. Povestea tragică a celor doi adolescenți m-a impresionat, trebuie să admit. John a făcut o treabă bună creând acest roman. Nu o să vă dau detalii despre poveste, doar voi menționa că povestea în sine m-a făcut să meditez mai mult la faptul că fericirea e ceea ce ar trebui să căutăm în viață. V-o recomand.

Mara Volkers – Mireasa magului (ed. Rao)

Romanul de față rescrie povestea din “Frumoasa și bestia” dându-i  însă ceva valențe apocaliptice. Și ca să înțelegeți ce vreau să zic situația stă cam așa: dacă magistrul Alban nu reușește să își recapete înfățișarea și puterile, ca să poată lupta împotriva răului atunci așa cum vă așeptați dragi cititori pământul va intra sub dominația Răului absolut.  Este aceasta o motivație suficientă pentru a afla povestea Giselei și ce o determină să se mărite cu un monstru? Dacă da atunci nu mai așteptați și începeți lectura romanului Mireasa Magului.

Garth Nix – Lirael (ed. Rao)

Acesta este cel de-al doilea roman din seria Vechiul Regat a cărui fir narativ continuă să ne plimbă prin tărâmul magic al Vechiului Regat. Aflăm mai multe detalii și totodată s-ar putea să și avem mai multe întrebări. Cert e că Lirael reușește să intre în bucluc și să iște o groază de situații care ne vor tine antrenați în poveste. Dar mai multe veți afla dacă lecturați Lirael.

Sam Christer – Moștenirea Stonehenge (ed. Litera)

Romanul lui Christer e numai bun dacă vreți ceva ușor și antrenant, ceva care să vă țină lipiți de pagini dar și să vă aducă suspans și puțin mister. E o combinație reușită chiar dacă nu extrem de complex ori foarte profundă.

John Steinbeck – Perla (ed. Rao)

Am devenit fan al lui Steinbeck odată ce am am lecturat La rasarit de eden. Nuvela asta însă are ceva aparte și ca să înțelegeți la ce mă refer menționez faptul că reușește să introducă cititorul într-o profunzime specifică romanelor și totuși reușește să acapareze nu prea mult timp. Așa cum titlul menționează în cele 96 de pagini ale nuvelei e vorba de o perlă, una extraordinar de mare pe care o găsește Kino. Doar că de îndată ce o deține se pare că aceasta se transformă într-o piază rea.

David Brin – Poștasul (ed. Paladin)

Deși e un roman SF postapocaliptic destul de apreciat, nu știu de ce dar pe mine nu m-a prea dat pe spate. Poate să fi fost acțiunea care nu decurgea pe cât de repede aș fi dorit, poate nestatornicia personajului principal – pe care aș fi vrut să îl văd că face ceva, că se implică că devine liderul unei comunități – poate sunt de vină așteptările mele care nu au coincis cu ceea ce David Brin mi-a oferit în paginile romanului Poștașul. Dar aș vrea și voi să îl citiți să îmi spuneți ce părere vă faceți. 

Nu e o promisiune dar sper ca in 2016 sa dedic mai mult timp blogului si cititului.

5 cărți pe final de an

Așa cum ați observat blogul meu nu a debordat de activitate în ultima perioadă și pentru asta o să îi dau înainte cu scuza că în ultimele cinci luni am locuit în Polonia unde am fost prins în numeroase activități de voluntariat pe teme educaționale. Evident că îmi place la nebunie ceea ce fac acolo și tocmai de aceea nu prea mai am timp de citit și mai ales de scris recenzii.

Ca ultim articol pentru anul 2013 vreau să recapitulez recenziile pe care le-am postat pe bibliocarti.com unde așa cum știți încerc să mă mențin pe linia de plutire. De la ultima recapitulare am mai adăugat:

Magie Întunecată de Philip Kerr. Christopher Ellis naratorul și apropiatul lui Newton așa cum am spus mai sus își începe relatarea evenimentelor stranii și întunecate cu momentul angajării sale în slujba custodelui în perioada Marii Rebateri a Monedei, perioadă în care falsificatorii de monede amenință să ruineze economia britanică șubrezită în urma numeroaselor războaie cu Franța.

Charlotte Lovenskold de Selma Lagerlof. În 1909 Selma Lagerlof era preferată de juriul premiului Nobel pentru literatură în defavoarea lui August Stridberg. Romanul ei „Charlotte Lovenskold” al doilea dintr-o tetralogie proiectată la momentul respectiv ne prezintă societatea suedeză a secolului nouăsprezece.

Drumul de Cormac McCarthy. McCarthy ne oferă imaginea unei lumi post-apocaliptice în care foamea este singurul și cel mai mare tovarăș al supraviețuitorilor. Un bărbat și fiul său, îmbrăcați în zdrențe și cu puține resturi de hrană rămase, străbat țara îndreptându-se spre sud unde, presupun ei, iarna atomică e mai puțin aprigă.

Waldemar de Liviu Radu. Waldemar ajunge în peripețiile lui prin munți într-o poiană unde noaptea ieșeau ielele noaptea să danseze și să atragă muritori cu farmecele lor. Inevitabil acest lucru i se întâmplă și lui și ajunge pe un tărâm straniu, un univers paralel, în care constată că ielele pot fi și prietenoase.

Blestemul manuscrisului de Bogdan Hrib și Răzvan Dolea.

În cadrul târgului internațional de carte de la Frankfurt are loc o crimă în cadrul pavilionului francez. Deși situația pare destul de simplă la început încet-încet sunt implicate serviciile secrete din țări precum Germania, Franța, SUA, Rusia și România desigur. Stelian Munteanu, protagonistul întregii acțiuni este chemat pentru a dezlega misterul ce planează asupra morții din cadrul târgului de carte.

Cinci cărți pe care le puteți adăuga pe lista voastră de lecturi de anul viitor sau cel puțin pot constitui un punct de plecare pentru anul literar 2014.

Vă urez un an nou plin de fericire și cât mai multe cărți citite!

La mulți ani!

Recenzie: Amanda Hodgkinson - Britannia Road 22

Nu este prima dată când încep să citesc acest roman și poate nici de data asta nu aș fi reușit dacă nu mă încăpățânam atât de tare. De ce? Pentru că e o carte cu o poveste care se desfășoară uluitor de încet. Spre exemplu, din momentul întâlnirii dintre Silvana și Janusz pe peronul gării și până în momentul crucial al aflării adevărului despre Aurek, fiul lor trec mai bine de două sute de pagini în care nu se întâmplă mai nimic demn de reținut.

Janusz și Silvana, doi tineri căsătoriți polonezi sunt despărțiți din cauza celui de-Al Doilea Război Mondial. Janusz se înrolează în armată dar dezertează destul de curând, cumva fără voia lui. În cele din urmă ajunge împreună cu alți dezertori în Franța, unde Helene îi fură inima, și în cele din urmă în Anglia unde se înrolează în cadrul Forțelor Aeriene. 

Recenzie: Muriel Spark - Departe de Kensington

Departe de Kensington este primul roman din Turul Clasic al Străzii Ficțiunii pe care îl citesc și pot spune că mi-a plăcut. Romanul se citește destul de ușor și de repede având un subiect care prinde la mulți cititori și anume lumea editorială.

Doamna Hawkins e o văduvă de doar douăzeci și opt de ani dar din cauza formelor ei destul de rotunde toată lumea nimeni nu i se adresează simplu, Nancy. Tot din același motiv vecinii și colegii de muncă o consideră confidenta perfectă cerându-i sfaturi, păreri și chiar recomandări pentru locuri de muncă. Ea este angajatul bun la toate în editura în care lucrează, și anume Ullswater și probabil această experiență o va face să primească și alte slujbe tot în cadrul editurilor, după ce Ullswater ruinată de Al Doilea Război Mondial, dă faliment.

Recenzie: Sara Gruen - Apă pentru elefanți

Provocat fiind de Roxana, pe ultima sută de metri a lunii iulie, am citit romanul Sarei Gruen, „Apă pentru elefanți”, roman ecranizat în 2011 cu Robert Pattinson și Reese Witherspoon în rolurile principale. Cred că este pentru prima dată când nu îmi doresc deloc să compar cartea cu filmul. Fiecare dintre cele două mi-a plăcut și nu aș vrea să stric impresia frumoasă pe care mi-au lăsat-o, găsindu-le defectele.

Sara Gruen ne aduce prin intermediul cărții sale culisele lumii circului din perioada marii crize economice din America anilor ’30 și nu o face oricum ci oferindu-ne niște tablouri de o complexitate uluitoare. Relatările ne sunt făcute de către Jacob la bătrânețe, alternate fiind cu evenimentele și programul pe care îl are în institutul în care este găzduit acum la nouăzeci sau nouăzeci și trei de ani, după cum chiar el se exprimă.

Recenzie: Marek Halter - Cabalistul din Praga

Secolul XVI-lea, Europa, Praga, Cartierul evreiesc. Acestea sunt coordonatele pe care își plasează Marek Halter acțiunea romanului său „Cabalistul din Praga”. Subiectul: Cabala, magia cuvântului, Golemul. Golemul, acel faimos monstru de lut, lipsit de glasul vorbirii va intriga orice cititor. Mie mi-au sclipit ochii când am citit aceste lucruri pe coperta IV, dar nu era vorba de un fantasy istoric așa cum mi-aș fi dorit.

Nu mă înțelegeți greșit, mi-a plăcut romanul dar nu am fost extaziat, mai ales datorită lipsei de evenimente semnificative și apariției extreme de târzii a Golemului, în ultimele 60 de pagini, ceea ce la făcut să pară aproape un personaj de fond și nicidecum unul secundar, căci principal nu mai poate fi vorba. De asemenea lipsește povestea amoroasă; ar fi putut avea loc dar turnura evenimentelor o taie din fașă.

Recenzie: Madeline Miller - Cântul lui Ahile

Am aflat de „Cântul lui Ahile” datorită fructitzei și blogului ei axat pe lecturi mature și numai bune de dezbătut. Romanele istorice au mereu loc în sufletul meu de cititor pe lângă celelalte genuri dragi. „Cântul lui Ahile” se citește ușor și lin povestea spunându-se singură parcă fără să fie nevoie de intervenții exterioare.

În romanul de față avem povestea lui Ahile, din momentul în care Patroclu, prinț surghiunit în Ftia, îl întâlnește și îl îndrăgește devenindu-i prieten, tovarăș, confident și soț și până după moartea lor când cenușa trupurilor li se odihnește pe o colină în fața cetății Troia.

Deși centrul atenției îl deține Ahile, mie mi s-a părut că Patroclu e mai important și demn de luat în seamă, el fiind entitatea din umbră care a condus destinul lui Ahile pe făgașul spre glorie și nemurire, și fără el sunt sigur că Ahile nu și-ar fi împlinit destinul de Ariston Achaion, cel mai mare dintre ahei.

Recenzie: Carol Birch - Menajeria lui Jamrach

             Pe Strada Ficțiunii Contemporan dacă te plimbi poți da peste romanul lui Carol Birch, scriitoare britanică nominalizată în 2003 la Booker Prize.

„Menajeria lui Jamrach” ne poartă în Londra anului 1857 când erau la mare căutare animalele exotice. Jaffy Brown, unul dintre numeroșii copii care trăiau în perioada aceea pe străzile rău famate ale Londrei și care-și ducea traiul prin mizeria orașului, nimerește în drumul său pentru un comision, drept în calea unui tigru bengalez. Cum nu este familiarizat cu o astfel e felină și o consideră o pisică mai mare înaintează spre tigru cu intenția de a-l mângâia pe nas. După ce atinge nasul moale al tigrului nu-și mai amintește mare lucru dar scapă teafăr din întâlnirea cu tigrul și în plus domnul Jamrach îi oferă o slujbă în cadrul menajeriei sale.

Recenzie: Lisa See - Fetele din Shanghai

De când am citit „Memoriile unei gheișe”, cartea lui Arthur Golden, am devenit fascinat de cultura sau mai bine zis culturile orientale; deși pentru noi, toți asiaticii par la fel și ei sunt diferiți ca și cultură și civilizație precum suntem și noi, europenii. Nu sunt fan înfocat al culturilor asiatice, să nu mă înțelegeți greșit, dar orice carte cu acțiunea plasat prin Asia îmi va atrage atenția cu siguranță.

„Fetele din Shanghai” este o saga de familie, un roman despre drama a două surori, Pearl și May cărora patima jocurilor de noroc a tatălui lor și invadarea Chinei de către Japonia în Cel de-al Doilea Război Mondial le distruge traiul liniștit și idilic. Familia Long cade în dizgrație, iar singura lor salvare o reprezintă căsătoriile aranjate pentru Pearl și May cu Sam și Vernon, fii Bătrânului Louie, un chinez americanizat.

Recenzie: Pascal Bruckner - Iubirea față de aproapele

Cartea asta am luat-o de la bibliotecă doar pentru că auzisem că la Gaudeamus în 2012 a venit Pascal Bruckner și am fost curios și eu să văd despre ce scrie omul ăsta. În prima fază am abandonat-o după nici 30 de pagini și nu pentru că e un roman erotic, ci pentru că nu prea înțelegeam povestea și toate detaliile de acolo mi se încurcau. Cum, până să returnez cartea biblioteca s-a închis, pentru că se mută în altă clădire, romanul lui Bruckner mi-a rămas pe un raft ca să adune praf. Odată cu voturile pentru romanul lunii aprilie de pe SerialReaders am văzut că „Iubirea față de aproapele” este una din cărțile propuse, așa că vrând să votez în cunoștință de cauză m-am apucat de o lecturat.

Recenzie: J.D. Salinger - De veghe în lanul de secară

„The catcher in the rye” al lui J.D. Salinger l-am citit în cadrul unei club de lectură lansat de Roxana pe blogul ei, un club de lectură deschis pentru oricine. Nu a fost dorința mea să lecturez cartea dar m-am supus majorității și am citit-o în 2 zile, două duminici mai exact.

Romanul lui Salinger ne prezintă vreo 48 de ore din viața lui Holden Caulfield, un tânăr adolescent care tocmai a fost dat afară din a treia școală la care fusese înscris. Este defapt povestea regăsirii sinelui într-o lume închistată în norme și tradiții; un roman de răzvrătire adolescentină a cărei etapă finală Holden o pune în practică în momentul în care-și începe hoinăreala prin New York-ul anilor 50. Tânărul de numai 17 ani experimentează viața de noapte a orașului și încearcă să-și alunge tristețea prin conversații cu persoane cunoscute sau mai puțin cunoscute. 

Recenzie vALLuntar: Katherine Webb - Moștenirea

Cea de-a doua carte pe care am primit-o în cadrul campaniei vALLuntar este „Moștenirea” scrisă de britanica Katherine Webb. Cartea nu a fost prima mea alegere, ci a fost mai degrabă alegerea Loredanei Modoran din lista mea, listă pe care i-am transmis-o odată ce mi-a scris că nu mai este „Chemarea îngerului” în stocul pentru campanie.

„Moștenirea” s-a dovedit a fi o alegere extrem de inspirată, deoarece e un roman ale cărui fire narative sunt despărțite de intervale temporale. Așa cum am mai menționat pe undeva, aceasta e tehnica mea narativă preferată. Cartea începe cu un prolog care pune cititorii pe jar, deoarece ne-o prezintă pe Caroline cum scapă de un copil nedorit învelindu-l într-o față de pernă și abandonându-l în pădure.

Povestea principală a romanului este cea a surorilor Erica și Beth Calcott strănepoatele lui lady Caroline care se întorc la conacul Storton pe care l-au moștenit. Numai că reîntoarcerea în locurile copilăriei le reamintește ceea ce întreaga familie Calcott vrea să uite: dispariția lui Henry Calcott, vărul celor două surori. Și astfel apare și cea de-a treia poveste, prin intermediul fragmentelor de amintiri care o copleșesc pe Erica, tot ea fiind și cea care relatează narațiunea principală.

Această saga de familie ne poartă din înalta societate a New York-ului, de la începutul secolului XX până în îndepărtatul Vest Sălbatic, iar apoi în Anglia și înapoi în prezent. Tocmai această poveste intrigantă și plină de aventuri o determină pe Erica să facă cercetări, să pună întrebări incomode și să dezgroape secrete de familie. Și va ajunge uluitor de aproape de adevăr, uluitor de aproape de a afla secretul lui lady Caroline care a fost căsătorită în Vestul Sălbatic și care a săvârșit niște „crime” ce o vor urma și tortura psihic toată viața, cei peste 100 de ani pe care i-a trăit. În plus va afla și adevărul din spatele dispariției lui Henry și va aduce astfel pacea sufletească asupra surorii sale, Beth, care se considera vinovată și avea des depresii; depresii care i-au afectat căsnicia și de care fostul ei soț, Maxwell, se folosea pentru a scurta perioadele în care fiul lor, Eddie, și le petrecea alături de Beth.

În concluzie, a fost o poveste de Crăciun (are loc pe fundalul sărbătorilor de iarnă) frumoasă, interesantă și intrigantă, o poveste care a împletit misterele și farmecul trecutului american cu enigmele și parfumul englezesc din prezent. Mi-a plăcut surprinzător de mult și mi-a adus aminte de romane precum „Al zecelea dar” – Jane Johnson, „Al șaptelea licorn” – Kelly Jones și puțin de „Gargui” al lui Andrew Davidson.

V-o recomand și vă aștept părerile sau întrebările.

Aceasta este cea de-a doua recenzie (prima este Insomnia - C. Huston) din campania vALLuntar, organizată de editura ALL și Romsilva, care are și ea nevoie de minimum 15 comentarii pentru a primi un copăcel, așa că nu vă sfiiți să vă dați cu părerea, să îmi puneți întrebări, să criticați sau orice altceva legat de cartea în discuție.

Recenzie: David Wroblewski - Povestea lui Edgar Sawtelle

Edgar Sawtelle s-a născut mut, dar este un băiat inteligent și a reușit să stăpânească limbajul semnelor extraordinar de bine. Edgar duce alături de părinții lui un trai idilic la ferma lor din nordul Wisconsinului, crescând și dresând câinii din canisa familiei. Edgar se simte apropiat de toți câinii sawtelle – o rasă aparte imaginată de autor – dar cel mai aproape de sufletul său și cea cu care are o legătură aparte este cățelușa Almondine, cățelușă care îl știe încă din leagăn. Construcția relației dintre cei doi este realizată și prin capitol „scrise” din perspectiva cățelușei, iar acest lucru nu ar fi fost posibil fără profundele cunoștințe despre câini, pe care le are autorul.

Recenzie: J.K. Rowling - Moarte Subită

Ceea ce inițial pare doar o povestioară dintr-un orășel (de dimensiunile unui sat de pe la noi) se transformă într-un roman plin de intrigi locale, bârfe și interese politice; toate plasate în contextul în care toată lumea știe pe toată lumea. Vorbesc despre Moarte Subită scrisă de J.K. Rowling, celebră (și bogată) pentru cele șapte romane fantasy ce alcătuiesc seria Harry Potter. Probabil că o să fiu puțin subiectiv și asta datorită faptului că fac parte din generația Harry Potter, lucru de care sunt mândru de altfel.

Deși publicul căruia se adresează e altul, nu-i un roman care să atragă copiii din școala generală, temele abordate sunt în fond aceleași, ca și în seria fantasy. Și aici mă refer la prietenie, familie, educație, violență domestică, droguri, politică, bani, putere.

Pagford este un mic orășel liniștit și simpatic, privit din exterior, dar în care conflictele între bogați și săraci, adolescenți și părinți, soți și soții, profesori și elevi ard mocnit până când un anumit eveniment le transformă în vâlvătaie. Moartea lui Barry Fairbrother, subită, (că de aici vine titlul) eliberează un loc în consiliul parohial (ca să înțelegeți, respectivul consiliu parohial e organismul de conducere a localității). Râca între consilieri e mai veche și extrem de încâlcită, ceea ce face să îmi fie extrem de greu să vă dau detaliile necesare și vă vă fac să înțelegeți, dar și să nu spun prea multe pentru a nu spulbera farmecul romanului.

Recenzie: Maeve Binchy - Nopți cu ploi și stele

Meleagurile încântătoare ale Greciei constituie fundalul unui roman surprinzător de savuros și sentimental totodată.

          O scenă tragică, o barcă în flăcări, în golful din Aghia Anna unește prin fire invizibile patru turiști: Fiona, o asistentă medicală irlandeză, Thomas, profesor universitar în California, Elsa, prezentatoare TV în Germania și David, un englez cam timid.

          De-a lungul romanului dar mai ales la început, taverna lui Andreas, de pe colina, constituie un catalizator al relației dintre cei patru. Acțiunile fiecăruia combinate, cum ar fi o excursie la Kalatriada sau înmormântarea celor de pe vas, formează un vârtej ce atrage și viețile sociale ale personajelor secundare, scoţându-le de pe făgașurile lor normale.

Recenzie: Andrei Ruse - Soni

Mi-am luat cartea și am citit-o la recomandarea The Club of Serial Readers. Nu am greșit ascultând-o. Cartea lui Ruse e fascinantă, iar povestea, cu toate că e dramatică, îți cere să o urmărești, rapid ca și cum nu poți fi sigur dacă îți ajunge timpul să o afli în totalitate.

Date: editura Polirom, ediția a 3-a revăzută, 2012, ISBN: 978-973-46-3094-3, colecția Ego.Proză

Cartea se poate lua de pe elefant.ro: print sau e-book. 

Recenzie: George R.R. Martin - Lumina ce se stinge

Cu toate că pe Martin îl știm déjà din perspectiva de cititori ai fabuloasei sale serii high-fantasy „Cântec de Gheață și Foc”, nu strică niciodată să mai citim și alte romane de-ale sale, să cunoaștem stilul său și în alte contexte decât cele cu care suntem déjà obișnuiți.

„Lumina ce se stinge”, cea mai recentă traducere în română a unui roman de George R.R. Martin, este defapt primul lui roman, primul său text SF de o întindere considerabilă; 508 pagini cu tot cu anexe, în limba română. O poveste dramatică care stă la baza unei cariere literare uluitoare.

Cadrul de desfășurare a poveștii este planeta Worlon, iar perioada istorică este cea de după Festivalul Lizierei, adică perioada în care planeta se depărtează de Roata de Foc (grupul de stele care o încălzea).

Recenzie specială de Crăciun: Nicholas Sparks - Talismanul Norocos

Două ediții, 

același roman.

Cu stilul lui Sparks m-am întâlnit pentru prima dată când am lecturat „O plimbare de neuitat”, un roman sentimental și dramatic care m-a lăsat cu lacrimi în ochi la final. Probabil mare parte din domnii care îmi citesc blogul sunt de părere că nu merită să-și piardă vremea cu Sparks, acesta scriind cărți destinate femeilor. Mie, însă, întotdeauna mi-a plăcut să fiu altfel, să trec barierele, să depășesc limitele, să dau lumii ceva despre care să bârfească, tocmai de aceea citesc și altceva.

Revenind la Talismanul Norocos, de Nicholas Sparks, este un roman excepțional scris de un romantic incurabil. Și povestea aceasta ca și celelalte este umbrită de evenimente nefaste, însă ajunge la un final cât de cât fericit.