Mesaj către cititor:

Bun venit!
Întreg conținutul acestui blog îmi aparține, cu excepția imaginilor și a situațiilor în care precizez altfel. Dacă totuși copiezi ceva de aici, menționează-mă drept sursă.

Lecturi plăcute!

sâmbătă, 30 martie 2013

Lectura sacră


În ciuda titlului care face oarecum trimitere spre religie, nu vreau să vă vorbesc despre Biblie, Coran ori altă scriere cu temă și scop religios. Nu. Vreau să vă vorbesc despre lectură, despre actul citirii. De când am învățat să leg literă de literă și să prind sensul simbolurilor de pe hârtie am considerat că lectura, capacitatea de a citi, de a explora alte realități stând totuși în realitatea noastră, e un dar divin, o experiență menită zeilor și împărtășită oamenilor.

Lectura e un act sacru de spiritualizare a intelectului uman, de ridicare a acestuia în cele mai înalte sfere ale cunoașterii și imaginației. Un act prin care mintea pătrunde dincolo de limitele lumii fizice, dincolo chiar și de limitele raționale. Actul lecturii e un act care ne duce, cu fiecare carte citită, tot mai aproape de perfecțiune.
Relația dintre cititor și carte are mereu ceva ce este recunoscut ca bun și fructuos. De asemenea, lectura conduce spre un exclusivism disprețuitor și privilegiat; odată cufundat în lectură, cititorul se îndepărtează de cotidian și devine imun la problemele lumii. Această legătură intimă și plină de afecțiune dintre cititor și obiectul venerației sale supreme, cartea, are în ea ceva mai sacru și mai pur decât oricare dintre confesiunile religioase ale lumii. Vă îndemn să citiți zi de zi, mult, cât mai mult și cât mai de calitate că doar astfel vă puteți dezvolta spiritual și intelectual.
Chiar și cu aceste conexiuni spirituale dintre lector și lectură, încă ne e greu să definim lectura, să îi dăm o explicație care să se folosească de obiecte fizice ori de concepte uzuale. Astfel că actul în sine, de a citi, rămâne încă un mister. Poate tocmai acest lucru face ca lectura să fie fascinantă și uluitoare, să fie cea mai mare minune a lumii umane!

„Cartea are nevoie de cititor pentru a deveni statuie.” (Maurice Blanchot)

joi, 28 martie 2013

Recenzie: Oana-Stoica Mujea - Războiul Reginelor


„Războiul Reginelor” este primul volum din Cartea Întâi a seriei Dinastiile, scrisă de Oana Stoica-Mujea. Un roman fantasy românesc. Un roman adresat publicului tânăr, după cum sigla Tritonic Junior ne-o arată, dar un roman care poate fi citit și de publicul adult. Scopul unui roman fantasy, și a oricărei cărți de beletristică, este să ajute cititorul să evadeze într-un univers în care să nu se lovească de problemele cotidiene.
Romanul în discuție este o astfel de carte, a cărei acțiune e construită într-un univers nicidecum pueril sau artificial creat. Povestea centrală este călătoria inițiatică a Yassunei, o elfă care nu știe că e elfă și care are rezervat un destin măreț. Yassuna este forțată să abandoneze Ziar-ul, satul natal, deoarece este urmărită de forțele regelui Yannir sau Regele Ceasornicar. Pe drumul său în căutarea familiei și a ținutului elfilor va primi sprijin sau va fi vânată de numeroase creaturi magice precum pitici, zâne, elpizi, arkuzi, sperieni sau demoni.

sâmbătă, 23 martie 2013

Recenzie: Susan Hill - Femeia în negru


„Femeia în negru” este unul dintre cele mai cunoscute romane britanice. Un roman plasat în epoca victoriană dar cu accente de gotic și horror. „Femeia în negru” e o poveste cu fantome. Romanul a fost adaptat pentru teatru încă  din 1989 și continuă să se joace cu succes. În 2012 a avut parte de o ecranizare cu Daniel Radcliffe în rol principal. În momentul în care scriu această recenzie, încă nu am vizionat filmul.
Susan Hill ne spune povestea avocatului Arthur Kipps, însă ne-o spune folosind tehnica flashback-ului. În momentul în care ne istorisește povestea șocantă pe care a trăit-o Arthur Kipps este déjà în vârstă și marcat pentru totdeauna de evenimentele la care a luat parte.

sâmbătă, 16 martie 2013

Recenzie: E.L. James - Cincizeci de umbre ale lui Grey


„Citește cartea de care vorbește toată lumea” – puteam să nu ascult un asemenea îndemn? Aș fi putut, dar chiar eram curios să văd cu ce e așa specială cartea asta, încât e atât de lăudată. Așa că am așteptat o ofertă și mi-am achiziționat-o; nu eram într-atât de nerăbdător încât să o iau la preț întreg :)
La capitolul romane erotice nu sunt un cititor cu experiență. Am mai citit doar unul, „Vârstele lui Lulu” de Almudena Grandes, roman ce mi s-a părut interesant, fiind primul de acest fel dar cu un final care mi-a lăsat un gust amar.


miercuri, 13 martie 2013

Recenzie: Robert Jordan - Dragonul Renăscut


În universul din Roata Timpului, în Vârsta în care se desfășoară evenimentele e din ce în ce mai evident că Ultima Bătălie se apropie, iar cei trei t’averen au roluri importante de jucat în ea.
Odată ce Rand s-a proclamat Dragonul Renăscut, toți ceilalți falși dragoni au fost reduși la tăcere, deoarece Roata nu acceptă alți pretendenți. Însă Rand are probleme cu mânuirea saidinului care nu pare să funcționeze după aceleași reguli ca saidarul, astfel că Moiraine nu îi este de nici un folos, așa că Rand decide să urmeze Profeția, ba chiar să o oblige să i se supună și pleacă să cucerească Stânca din Tear, cea mai veche cetate omenească, unde se află Sabia-ce-nu-poate-fi-atinsă denumită și Callandor.

duminică, 10 martie 2013

Recenzie: Suzanne Collins - Sfidarea


„Sfidarea” am citit-o mai mult din ambiție, nu că nu mi-ar fi plăcut ori nu m-ar fi atras, dar o tot amânam considerând alte cărți mai importante. Dar când atât mama cât și soră-mea au terminat-o și au început să vorbească de una de alta de prin carte pur și simplu nu am mai rezistat ca eu să nu știu despre ce-i vorba. Așa că am pus mâna pe ea și am dat-o gata într-o zi jumate.
„Sfidarea” este continuarea romanului „Jocurile Foamei” scrisă de Suzanne Collins și este, prin cele 318 pagini, cu 11 pagini mai lungă decât primul volum. Aici vorbesc de edițiile cartonate. Este publicată de editura Nemira în traducerea, celebrei, Ana-Veronica Mircea, din originalul „Catching Fire”.

vineri, 8 martie 2013

Recenzie de 8 martie: Nicholas Sparks - Nunta

O recenzie pentru un roman mai sentimental - singura recenzie de gen, pe care o aveam.

La mulți ani femeilor! Un 8 martie fericit!


„Nunta” a fost un roman citit în viteză chiar pe finalul lunii februarie pentru a nu rămâne în urmă cu reading challenge-ul din Clubul de Carte, un grup din care fac parte, pe facebook. Am citit „Nunta”, romanul lui Nicholas Sparks, rapid și pentru faptul că mi-a plăcut povestea emoționantă pe care o prezintă.
Nicholas Sparks, așa cum publicul preponderant feminin știe, scrie niște romane de dragoste, frumoase, uneori neverosimile, cu niște povești siropoase câteodată și cu finaluri triste sau aproape triste. În ceea ce privește finalul, romanul de față s-a încheiat cu happy-end.

marți, 5 martie 2013

Recenzie vALLuntar: Katherine Webb - Moștenirea


Cea de-a doua carte pe care am primit-o în cadrul campaniei vALLuntar este „Moștenirea” scrisă de britanica Katherine Webb. Cartea nu a fost prima mea alegere, ci a fost mai degrabă alegerea Loredanei Modoran din lista mea, listă pe care i-am transmis-o odată ce mi-a scris că nu mai este „Chemarea îngerului” în stocul pentru campanie.
„Moștenirea” s-a dovedit a fi o alegere extrem de inspirată, deoarece e un roman ale cărui fire narative sunt despărțite de intervale temporale. Așa cum am mai menționat pe undeva, aceasta e tehnica mea narativă preferată. Cartea începe cu un prolog care pune cititorii pe jar, deoarece ne-o prezintă pe Caroline cum scapă de un copil nedorit învelindu-l într-o față de pernă și abandonându-l în pădure.
Povestea principală a romanului este cea a surorilor Erica și Beth Calcott strănepoatele lui lady Caroline care se întorc la conacul Storton pe care l-au moștenit. Numai că reîntoarcerea în locurile copilăriei le reamintește ceea ce întreaga familie Calcott vrea să uite: dispariția lui Henry Calcott, vărul celor două surori. Și astfel apare și cea de-a treia poveste, prin intermediul fragmentelor de amintiri care o copleșesc pe Erica, tot ea fiind și cea care relatează narațiunea principală.
Această saga de familie ne poartă din înalta societate a New York-ului, de la începutul secolului XX până în îndepărtatul Vest Sălbatic, iar apoi în Anglia și înapoi în prezent. Tocmai această poveste intrigantă și plină de aventuri o determină pe Erica să facă cercetări, să pună întrebări incomode și să dezgroape secrete de familie. Și va ajunge uluitor de aproape de adevăr, uluitor de aproape de a afla secretul lui lady Caroline care a fost căsătorită în Vestul Sălbatic și care a săvârșit niște „crime” ce o vor urma și tortura psihic toată viața, cei peste 100 de ani pe care i-a trăit. În plus va afla și adevărul din spatele dispariției lui Henry și va aduce astfel pacea sufletească asupra surorii sale, Beth, care se considera vinovată și avea des depresii; depresii care i-au afectat căsnicia și de care fostul ei soț, Maxwell, se folosea pentru a scurta perioadele în care fiul lor, Eddie, și le petrecea alături de Beth.
În concluzie, a fost o poveste de Crăciun (are loc pe fundalul sărbătorilor de iarnă) frumoasă, interesantă și intrigantă, o poveste care a împletit misterele și farmecul trecutului american cu enigmele și parfumul englezesc din prezent. Mi-a plăcut surprinzător de mult și mi-a adus aminte de romane precum „Al zecelea dar” – Jane Johnson, „Al șaptelea licorn” – Kelly Jones și puțin de „Gargui” al lui Andrew Davidson.
V-o recomand și vă aștept părerile sau întrebările.

Aceasta este cea de-a doua recenzie (prima este Insomnia - C. Huston) din campania vALLuntar, organizată de editura ALL și Romsilva, care are și ea nevoie de minimum 15 comentarii pentru a primi un copăcel, așa că nu vă sfiiți să vă dați cu părerea, să îmi puneți întrebări, să criticați sau orice altceva legat de cartea în discuție.

luni, 4 martie 2013

vineri, 1 martie 2013

Eco-mărțișoarele vALLuntar

Mulțumesc în primul rând celor de la Grup Editorial ALL pentru șansa de a participa la campania vALLuntar 2 și mulțumesc pentru cărți.
Mulțumesc celor care au comentat prima mea recenzie și celor ce o vor mai face, nu uitați că mai am nevoie de minimum 8 comentarii pentru un copăcel.
Mulțumesc și celor care vor comenta la recenzia următoare, pe care o voi pune în 2-3 zile.
Și ca să nu vă mai țin pe jar, după ce am vorbit de Insomnia lui Charlie Huston, voi vorbi despre Moștenirea lui Katherine Webb.

Dar în campania asta mai sunt o mulțime de alte recenzii (peste 100 până acum) care și ele așteaptă comentarii care să se transforme în copăcei, așa că de aveți puțin timp citiți-le și lăsați-le câte o vorbă două.
Le puteți găsi pe toate aici.

Sper ca toți copacii plantați cu ajutorul celor care citesc să devină niște mărțișoare ecologice care să ne împrospăteze aerul și viața și să ne mențină sănătatea, iar când vor fi bătrâni, urmașii noștri să îi folosească pentru hârtie, pe care să scrie cărțile cele mai frumoase și de pe care să le citească cu mult drag.


O primăvară frumoasă și cât mai plină de cărți!

Important!

Pe acest blog au fost activate comentariile Google Plus. Pentru a lăsa un comentariu este nevoie să vă autentificați cu contul google.

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...